Belgianul Tom Boonen (Omega Pharma-QuickStep) a devenit al cincilea ciclist din istorie care cîştigă de trei ori Turul Flandrei, egalînd performanţele reuşite de italianul Fiorenzi Magni şi conaţionalii Achiel Buysse, Eric Leman şi Johan Museeuw. SuperTom a fost urmat de italienii Filippo Pozzato (Farnese Vini) şi Alessandro Ballan (BMC)
Pavatele flamande spun întotdeauna adevărul. Cu pliscurile mici şi ascuţite, îndreptate nemilos spre oricine îndrăzneşte să le domesticească, pavatele spun adevărul unei competiţii aflate la un singur an sub parul de un secol. O luptă învăluită în vînt uscat şi aprig dinspre Marea Nordului, o epopee aritmică ce agaţă faptele eroilor de poezia locurilor, un tribunal al dialogului interior, în care justiţia îl contrazice pe Martin Luther King şi, cu cît vine mai tîrziu, cu atît e mai dreaptă.
Turul Flandrei rămîne o revoltă împotriva oricărui studiu tradiţional al ciclismului. 256 de kilometri între Bruges şi Oudenaarde, vegheaţi de la distanţă de crucea de pe Kapelmuur, ignorată chiar de Florii, dar condimentaţi cu un final în buclă, de trei ascensiuni peste Oude Kwaremont şi Paterberg, atunci cînd rutierii se prezintă în ultimele 100 de borne zgîlţîiţi groaznic de căţărări mîndre ca Valkenberg, Koppenberg sau noul Kruisberg. În schimb, vremea, ca un oftat în majoritatea timpului în Flandra, a cedat un zîmbet de binecuvîntare pentru începutul lui aprilie.
15 evadaţi au deschis micuţele poteci în faţa plutonului, la 10 borne după startul din Bruges, iar plutonul a moţăit pe asfaltul primitor, în aşteptarea căţărărilor. BMC a indispus grupul fruntaş şi nu a lăsat hiatul să treacă de bariera psihologică de cinci minute, elveţianul Fabian Cancellara a dat primele semne de neşansă, folosind "liftul" RadioShack de cîteva ori, Boonen a afişat o mină preocupată, flancat permanent de un Chavanel atrofiat în locotenent de lux.
În dreptul zonei de alimentare, după epuizantul Koppenberg, un fir năstruşnic de praf, ca un duh într-o lampă, a furat atenţia marelui Fabian Cancellara, iar elveţianul a slăbit strînsoarea ghidonului şi a voltat neglijent, după care s-a izbit violent de o bordură, în zgomotul teribil al unei clavicule ce a cedat în trei puncte (foto). Cîteva motociclete mai în faţă, hiperactivul Sebastian Langeveld a agăţat piciorul din spate al unui spectator dezorientat, a topit verzuiul tricoului de la GreenEdge în asfaltul gri al unui trotuar şi a abandonat cu aceeaşi afecţiune ca omul de RadioShack. A fost momentul care a detonat Turul Flandrei.
Cu Kwaremont şi Paterberg pe post de trambuline, Philippe Gilbert (BMC) a încercat să înşele vigilenţa celor de la Omega Pharma, dar Chavanel şi Trepstra au parat exemplar, după care s-au năpustit asupra lui Vanmarcke (Garmin) şi a unui Luca Paolini efervescent ca o bere de mănăstire. 25 de ciclişti au intrat în ultimul circuit al zilei, conduşi pentru cîteva secunde de Vincent Jerome (Europcar), grupul numărîndu-i pe Tom Boonen, Sylvain Chavanel, Peter Sagan (Liquigas), Filippo Pozzato, Juan Antonio Flecha şi Alessandro Ballan, iar roiul de locotenenţi au asigurat distanţa necesară pentru aceasta să fie urna din care se alege învingătorul.
Ultima ascensiune pe Kwaremont a fost arena perfectă pentru mişcare decisivă. Ballan şi-a adus aminte că poartă povara îndoielii, după o victorie blitz, în 2007, a bătut cu pedalele în pavate pînă au ieşit scîntei şi a plecat pentru linia de sosire. În spatele său, Boonen a dat uşoare de slăbiciune, dar şi-au înfăşurat strîns tunica în jurul trunchiului şi a rînjit a agonie, după care s-a alăturat lui Pozzato ca umbră a italianului. Turul Flandrei a devenit o afacere în trei, în care dublul campion, din 2005 şi 2006, a avut prima şansă, un biscute cu cremă belgiană.
Cei trei au scris un mic îndrumar de colaborare la trenă, nu au lăsat firmituri în urmă şi nu au mai fost găsiţi de nimeni, în ciuda încăpăţînării lui Sagan, după care au dus acea luptă de veghe, la intrarea în ultimul kilometru. Ballan s-a smucit de cîteva ori, Pozzato şi-a conservat ultimele picături de energie, în speranţa unui lovituri de trăsnet, dar a fost acelaşi sprint minunat al lui Tom Boonen care a despărţit asfaltul în două, separînd leii de miei şi ordonînd din nou statistica ciclismului de primăvară. Sub o boltă de pumni ridicaţi a victorie, Boonen a trecut linia de sosire copleşit, în vreme ce răsturna a neîncredere casca albastră, din stînga în dreapta, cu fericirea înscrisă în cercul brun al pupilelor, indiferent la agonia zîmbitoare a lui Pozzato.
Clasamentu Turul Flandrei 2012:
1.Tom Boonen (Bel) Omega Pharma-Quickstep.6:04:33.
2.Filippo Pozzato (Ita) Farnese Vini - Selle Italia
3.Alessandro Ballan (Ita) BMC 0:00:01.
4.Greg Van Avermaet (Bel) BMC 0:00:38.
5.Peter Sagan (Svk) Liquigas-Cannondale.
6.Niki Terpstra (Ned) Omega Pharma-Quickstep
7.Luca Paolini (Ita) Katusha
8.Thomas Voeckler (Fra) Europcar
9.Matti Breschel (Den) Rabobank
10.Sylvain Chavanel (Fra) Omega Pharma-Quickstep
{{text}}