Au vrut, au alergat, s-au străduit. Fotbal s-a jucat puţin, doar că Rapid a insistat mai mult decît Dinamo. Încă un derby fără sare şi fără piper.
Sîntem la fotbal, dar lumea a rămas sub impresia meciului de la Vîlcea, unde nemuritoarea Huţupan fusese peste stilata Gorbicz. Mingea este rotundă, indiferent de diametrul ei, iar asta trebuia să fie şi ideea derbyului din Grant. Fotbal, handbal, oamenii vor să se bucure de frumuseţea spectacolului. Patimile la fotbal sînt altele însă, doar că puterile jucătorilor nu sînt pe măsura acestora.
VEZI AICI MAI MULTE IMAGINI DE LA MECI!
Meciul are ritm, marcajul este strîns, vîrfurile nu au timp să respire. Apropo, nici nu apucăm să respirăm bine aerul partidei că Surdu (min 4) intră în careu talonat de Scarlatache. Rapidistul are prim-planul şi cade după un duel corp la corp cu dinamovistul. Există elemente clare de penalty, dar Haţegan lasă jocul să continue în isteria unui stadion care voia decizia capitală.
Atmosfera explodează un minut mai tîrziu, cînd Pulhac cade pe Alexa, numai că Dinamo calmează spiritele pe teren şi în tribune prin posesie. Kone îşi face treabaa la închidere, Munteanu distribuie calm baloane către Niculae şi Dănciulescu.
Surdu, acelaşi împiedicat
Rapid răspunde prin Ştefan Grigorie, Herea şi Deac, cei mai activi oameni ai vişiniilor. Bozovici se vede mai rar, dar urcările lui pe stînga au substanţă fotbalistică. Lipsesc fazele de poartă, iar şutul peste transversală al lui Deac întăreşte impresia de precipitare şi lipsă de luciditate. Se înmulţesc atacurile Rapidului şi Surdu (37) ratează de neînţeles, la fel cum se întîmplă şi în ultimul minut al primei reprize, cînd Deac şi Herea se încurcă în minge în faţa unei apărări dinamoviste hipnotizate. Logic, aşteptările unui meci pe măsura blazonului se mută spre repriza a doua.
Pancu degeaba
Rapid rămîne sus de la începutul părţii a doua. Grigorie şi Teixeira împing atacurile spre poarta unui Bălgrădean nesigur la mingile înalte. Luchin, Dragoş Grigore şi Scarlatache resping tot mai greu valurile rapidiste şi e nevoie de replierile lui Kone pentru ca fundaşii dinamovişti să poată trage aer în piept.
Galeria din Giuleşti asigură spectacolul care lioseşte pe teren şi parcă, parcă asta îi sensibilizează şi pe băieţii cu crampoane.
Ciobotariu mută primul, Curtean în locul lui Alexe, din nou şters. Un brunet în locul unui şaten, cam în asta a constat schimbarea. Răzvan a răspuns după 10 minute cu Nicolae Grigore în locul lui Surdu.
"Răzvane, mai bagă un fundaş, mă!", strigă cineva din tribună care înţelege raţiunea tehnico-tactică a schimbării. Lumea îl aşteaptă pe Pancu, fotbalul îl aşteaptă pe Pancu pentru că se joacă din ce în ce mai urît, ceva care are o legătură vagă cu sportul acesta minunat.
Şi intră Pancu, iese Herea. Mai sînt 20 de minute pentru Pancone, 20 de minute pentru Rapid. Şi Dinamo? Dinamo pare că nu îşi doreşte mai mult. Oare cine îşi doreşte cu adevărat ceva?
93 a fost minutul în care Dinamo a tras primul şut pe poartă, prin Ţucudean
{{text}}