Dezamăgit de ceea ce se întîmplă în fotbalul de la noi, un suporter al Universităţii Craiova s-a alăturat campaniei ”Mitică la brutărie” printr-o poezie în care prezintă satiric situaţia din sportul ”patronat” de Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Inspirat de numele celor doi, textul are titlul ”SandMitica e penală” şi vorbeşte despre neregulile şi deciziile strîmbe de la ”Liga, FRF-ul for, un viespar inflamator”, despre aranjamente şi nevoia de măsuri din partea autorităţilor.
Poezia a apărut în cotidianul craiovean ”Ediţie specială”. Iată versurile:
Liga, FRF-ul for,
Un viespar inflamator!
Cu doi tartori seculari
Şi făţarnici, şi penali
Ce-au distrus şi pângărit
Un sport atât de iubit.
Mită, pile şi relaţii
Ca să le intri în graţii,
Ei conduc cu mult dispreţ
Discreţionar, semeţ
Schimbând cu neruşinare
Totul după bunul plac,
Manevrând pe la comisii
Dând bunului-simţ de hac
Rezultatele trucate
Dovedite, în zadar;
Privesc cu seninătate
Nesfârşitul avatar.
Cât despre copii şi tineri,
Neglijenţă generală.
În schimb, cheamă la ospeţe
Pleava lor clientelară.
Sandu fură bani din ligă
Cu Mitic-ordonator,
Via Tata Jean, veriga
Un act delapidator!
Fondurile federale
Cheltuite arbitrar
Trebuie verificate
Şi recuperate clar.
Auzi, leafă nesimţită
Cinşpe mii de euroi
C-are facultăţi Mitică...
Cum aşa? Ca pe la noi...
Scorniceştii şi Voinţa
Cu masteratul bişniţa.
Un fapt josnic şi greţos,
Duşmănos - prietenos,
Îl vedem mereu, în van,
Cu Mitică şi ăl cioban:
Când Mitică fură gras
Gigi sare-n sus ca ars
Şi-i declară duşmănie
Veşnică, ca să se ştie!
Dar şantajul vine îndată
Şi rezolvă cloaca toată
Că ştiu amândoi pe care
Fapte grele şi penale
Le comportă fiecare;
Şi-şi declară prietenie
Veşnică, ca să se ştie!
Ca semn că s-au împăcat,
Ei se pupă ’ntr-un scuipat!
Am atins în competiţii
Un nivel josnic, extrem
La echipa naţională
Şi la cluburi, cum vedem.
Totuşi, ne spun, sfidând jena
Ş’impostura, cei doi zmei
C-o să ducă mereu trena
Încă mult, cât vor vrea ei.
Asta fac că-şi ştiu supuşii
C-o sclipire de mangot
Fă’ndărăt şi pa şi pusi
În pur stilul mafiot.
Au îndrăznit ăi nemernici
Ce nici Secu n-a făcut:
Să excludă ei pe Ştiinţa
Cu al său frumos trecut!
Măsluind regulamente
Tenebros şi ilegal,
Dând curs unei insolenţe
Şi unui rău visceral.
Ce e tragic, că nici cluburi,
Nici Guvern, preşedinţie
N-au sărit pe loc să curme
Odioasa grozăvie!
Şi-astfel în durerea noastră
Şi-n marasmul general,
O iubire alb-albastră
Dispăru de pe fundal!
Iar Mitică şi cu Sandu,
Degradant şi sfidător,
Au scris fila cea mai neagră
Pentru ei şi neamul lor.
Azi, când poetul ne vede,
Dar nu poate ajuta,
Să nu încetăm a crede
Că, luptând, vom câştiga.
S-auzim iar pe-“Oblemenco”
Imnul sfinţilor martiri
Şi s-admirăm campioana
Cea a unei mari iubiri!
Sigur nu se poate-aşa,
Justiţia va-ndrepta
Va decide-izbăvitor
Peste capetele lor.
Au lovit şi Timişoara,
Trădând tot ce-i românesc,
De nu mai cuprinde mintea
Acest act mişel, drăcesc.
Asta-a fost pedeapsa crudă
Hotărâtă de-i turbaţi
Să distrugă clubu-acela
Unde-au fost ei criticaţi.
SandMitică va pieri
În noroiul lor cel gri
După ce-şi va fi luat
Costum sumbru şi vărgat!
Dar sunt încă mulţi afară
Ce fac fotbalul să moară
Având exemplul cel rău,
Boss-ul de la FRF-eu
Şi-ăl de la ligă lacheu.
Şi atunci ce e de făcut?
Unic drum: alt început.
Curăţire generală
Şi apoi altă rînduială.
Tu, Codruţa, ce mai stai?!
Pune mâna pe vătrai
Roşeşte-l în foc încins
Şi apoi cu el aprins
Drept la tigvă să le dai
Căci cu ăştia alt grai n-ai!
Presa şi voi, procurori,
Lume şi judecători,
Daţi cu tunul, măi, băieţi,
Curăţenie făceţi
Trageţi cu tunul cel mare
Să se facă luminare!
Dar ţintiţi în plin buboiu’,
Ca să curgă tot puroiu’,
Cu săndei şi cu mitici,
Cu avrami şi alţi limbrici,
Cu valize şi guzgani,
Comisii de pehlivani
Şi arbitri hoţomani.
Tot cancerul bolşevic
Ascuns în hidos buric,
Cu miasme puturoase,
Penale şi păguboase.
Şi să-i băgăm la răcoare,
Să scăpăm de a putoare.
SandMitica e penală,
Veninoasă, infernală
S-a întins ca o otravă
Şi fotbalu-a ruinat.
S-o stârpim prin luptă bravă
Să-nălţăm drapel curat.
Cât la transferuri de-acum,
Alt cancer cu greu parfum.
După-atâta veghe-veghe,
Aşteptăm verdict în zeghe.
Ar fi lucru uimitor,
Cunoscând mafia lor!
Voi, înalţi judecători,
Priponiţi-i pe infractori,
Gaşcă de neruşinaţi,
Furăcioşi şi îmbuibaţi.
Iar acum, la demascare,
Obrăznicătură mare.
Borci, becali, copoşi, neţoi,
Hoţi făţarnici şi strigoi.
Faceţi un bine suprem
Ne uşuraţi de-un greu blestem:
Blestemul de’nşelăciune,
Josnicie, goliciune.
Să fie de’nvăţătură
Să ştim că nu se mai fură.
Şi apoi cei de la cluburi
Care-aţi mai rămas curaţi
Daţi semnalul de-adunare,
Fotbalul să curăţaţi!
Cu ţinta primordială
Dizolvarea generală.
For, comisii, comitete,
Toate schemele la rând
Să le’nnoiţi cu persoane
Dedicate, de cuvânt.
Doar aşa veţi da afară
Cloaca ceea infernală
Şi veţi primeni fotbalul
Cu o nouă rânduială.
Să ţineţi o liturghie
C-am scăpat de SandMitică
Şi să sfinţiţi cu tămâie
Casa adânc pângărită.
Şi în timp ce vechea şleahtă
Va răspunde la control,
Să croiţi ordinea dreaptă
Să ne scoată din nămol.
Folosind persoane pure,
Competente, că le-avem,
Să ajungem iar acolo,
Unde-am fost, unde putem.
Să ştergem vederea proastă,
Ce-are lumea despre noi,
S-arătăm că-n ţara noastră
Sunt valori, nu doar gunoi!
Aşa să ne-ajute Domnul,
Cu toţi să ne revenim
Prin noi fapte de cinstire
Pe eroi să-i pomenim:
De la Dobay, Ritter, Albu,
Peciovschi şi Felecan,
Bindea, Covaci şi Bodola,
La Ozon şi Marian!
Şi mulţi alţii cu Gâscanul
’Naripat în fruntea lor
Ce făcură faima ţării
Şi respect de tricolor.
Modestia şi curajul,
Cinstea şi munca cu spor
Să ne lumineze calea
Spre progres în viitor!
{{text}}