I se spune Infernul Nordului şi este o competiţie desfăşurată pe distanţa a 258 de kilometri, pe un traseu ce le propune cicliştilor 27 de sectoare pavate şi care, în absenţa elveţianului Fabian Cancellara, omul care şi-a torturat adversarii în ultimele ediţii, lasă din nou impresia că orice e posibil.
O competiţie despre care unii au spus că e "un circ sau o loterie", dar pe care alţii au înnobilat-o cu supranumele de "Regină a Clasicelor". Un supliciu mai vechi decît Turul Franţei, îmbrăţişat de-a lungul istorie de "monştri" precum Eddy Merckx, Francesco Moser sau Roger De Vlaeminck, dar şi un exerciţiu de imaginaţie bizar, ce provoacă plutonul la o luptă cu cele mai oribile rute din nordul Franţei, pentru ca învingătorul să fie răsplătit ironic de o plimbare catifelată pe velodromul din Roubaix.
Pentru a înţelege cît mai bine povestea de duminică, trebuie să ne familiarizăm cu personajele şi, ca în celebrul film semnat de Sergio Leone, să nu oferim răspunsurile, cît să limpezim întrebările:
1. CEL URÎT
În 1985, olandezul Theo De Rooy se sprijinea într-un cot de maşina echipei Panasonic, după ce abandonase Paris-Roubaix. Era "îmbrăcat" într-un cojoc gros de noroi, lăsînd să i se vadă doar ochii coloraţi de vinişoare roşii, şi aştepta să îşi verse năduful asupra unui reporter american: "E o prostie! Munceşti ca un animal, trebuie să suporţi noroiul ăsta tîmpit, aluneci continuu, nu ai timp să mănînci, e o prostie!". Întrebat de reporter dacă va mai participa vreodată, De Rooy a replicat fără să clipească: "Bineînţeles! E cea mai frumoasă cursă din lume!". :D
În cea mai grea duminică a anului, rutierii se îndrăgostesc de propria suferinţă. Şicanaţi de toate piedicile de pe traseu, de fostele drumuri miniere şi hărţuiala continuă pentru poziţie în pluton, oamenii care îndrăznesc să cucerească Paris-Roubaix sînt obligaţi să-şi consume ura şi să-şi conserve sănătatea, mai ales dacă vremea oribilă transformă totul într-un măcel. Iar duminica aceasta, rolul lui Tuco CEL URÎT este ţinut de buletinul meteo, care anunţă stropi mari şi temperaturi agonizante. Foarte probabil, vom vedea din nou contrastul acela ameţitor dintre zîmbetele spectatorilor şi rînjetul epuizat al cicliştilor.
2. CEL RĂU
Fabian Cancellara a dispărut din peisaj, odată cu accidentarea suferită la clavicula umărului drept, în Turul Flandrei, iar vidul de putere lăsat de teribilul elveţian a fost înlocuit cu prezenţa strivitoare a echipei Omega Pharma-QuickStep. 25 de victorii agăţate de tricourile alb-albastre ale echipei lui Lefevere, un Tur al Flandrei în care fiecare mişcare a fost sufocată de Tom Boonen&Co., o cotă împinsă spre ţărînă pentru Paris-Roubaix. QuickStep e maşinăria înfiorătoare care poate închide traseul şi arunca cheia, iar declaraţia liderului, "e timpul pentru o dublă istorică, nu pentru calcule. Nici nu ies să recunosc traseul", sună mai mult a sentinţă şi nu a avertisment. QuickStep poate opri orice fel de entuziasm, dacă Tom Boonen nu decide să facă selecţia de unul singur.
3. CEL BUN
Sau Blondie. Tom Boonen. Surîzătorul rutier cu păr auriu are ceva din vremurile cînd rutierii se pregăteau cu pastis şi colonie fină pentru plecarea spre Roubaix. Înalt cît trei monumente, Boonen este idolul unei generaţii de fani ce ignoră cursele pe etape şi preferă vinul alb şi aspru din nord. Dacă trece primul linia de sosire, la capătul unei zile ce se anunţă infernală, belgianul e prinţul nisipului şi al noroiului, un Clint Eastwood neimpresionat de presiunea propriei misiuni şi privirea oblică a istoriei. Iar argumentele pentru o nouă dublă sînt din plin: E3 Prijs, Gent-Wevelgem, Turul Flandrei. Un puhoi de curse au dat buluc în palmaresul belgianului în vîrstă de 31 de ani, dar e nevoie de Roubaix pentru a încheia ciclul.
CEL BUN vs CEL RĂU, meci arbitrat de CEL URÎT, o poveste în care sacul de aur e înlocuit cu fericire simplă. Dincolo de suprize ca cea a lui Johan Vansummeren.
Paris-Roubaix are loc duminică, iar cronica va fi pe GSP.ro
{{text}}