Boonen contra Boonen » O analiză a renaşterii "celui mai bun ciclist pe pavate din istorie"

Paradoxal, cel mai bun sezon de primăvară din cariera belgianului a început cu un an înainte. În Paris-Roubaix 2011, Boonen a spart pe Arenberg, celebrul tranşeu de pavate postat cu 100 de kilometri înainte de final, a pierdut orice legătură cu grupul fruntaş şi a abandonat cursa pentru prima oară în carieră. A urmat un Tur al Franţei în care s-a prăbuşit oribil, voltînd sinistru pe şosea, în mijlocul plutonului, iar Turul Spaniei a încheiat un sezon în care o fractură de încheietură şi o iritaţie dezvoltată de la şa i-au întins nervii la maximum. 2011 a fost un sezon în care Tom Boonen a contorizat doar o victorie ciudată în Gent-Wevelgem, în condiţiile în care echipa l-a forţat să participe pentru a strînge puncte în clasamentul ProTour. Ce s-a schimbat în 2012?



Sănătate fizică şi psihică

Tom Boonen s-a refăcut complet în iarnă. Şi-a schimbat preparatorul fizic, s-a ferit de accidentări şi a început să îşi contorizeze din nou aptitudinile la sprint. Belgianul în vîrstă de 31 de ani a ieşit pe şosea, în Turul Qatarului, în foame de victorii, a obţinut două succese într-un pluton în care se regăsea şi britanicul Mark Cavendish, şi a schiţat primele zîmbete ale sezonului. Cu echipa intactă, în care Chavanel a fost cel mai loial locotenent dintre cei loiali, Boonen a arătat că steaua sa încă are colţuri. Un ciclist lăudat mereu pentru inteligenţa sa, Boonen s-a impus în singura etapă autentică de sprint din Paris-Nisa şi a urcat moralul cu cîteva trepte pentru sezonul de clasice.



Un pas important l-a avut şi prietena sa, cea căruia Boonen i-a dedicat victoria în Paris-Roubaix. Plecat din Flandra la sfîrşitul anului 2005, belgianul s-a mutat în aristocratul Monaco, pe vremea cînd devenise unul dintre cele mai mari staruri ale ciclismului mondial. Dar, la începutul lui 2012, rutierul de la Omega Pharma-Lotto a ştiut că nicăieri nu e ca acasă, acea casă a ciclismului care este Belgia, şi a ales să se întoarcă în micuţul Balen, susţinut fiind de prietena sa, cea care şi-a asumat misiunea de a le redecora casa. Boonen a obţinut linişte pe plan personal, acolo unde trei scandaluri privind consumul de cocaină l-au pus la zid vizavi de opinia publică.



[Aici ai o galerie foto dintr-o ediţie istorică de Paris-Roubaix]



Tom Boonen a calculat bine. Un ciclist muncitor, extrem de talentat şi inteligent, a sesizat că dacă are de gînd să îşi pună amprenta decisiv în istoria sportului pe două roţi, are nevoie să privească cu umilinţă curse precum Turul Flandrei şi Paris-Roubaix şi să o ia de capăt. Distant cu Cancellara, Nemesis-ul din ultimele sezoane şi omul care l-a dominat psihic ca nimeni altul, Boonen şi-a văzut permanent de propria cursă: "Nu mă interesează ce fac alţii, eu îmi duc propria luptă!".



BOOM BOOM!

Şi a început. Simbioza perfectă cu Chavanel şi Niki Terpstra, oamenii văduviţi de victorii importante, dar devotaţi în întregime liderului, a făcut ca Boonen să cîştige E3 Harelbeke, pentru un record de cinci victorii, în prima ediţie în care cursa devenea una de cel mai înalt rang. A urmat Gent-Wevelgem, el fiind cel mai puternic dintre sprinteri, după ce a dovedit că poate să ducă şi un sprint mai lung de 150m, şi lupta părea să se dea în Turul Flandrei, cu Boonen cocoţat în scaunul favoritului principal. Iar accidentarea timpurie a lui Cancellara, paradoxal, a mărit provocarea în cea mai importantă cursă de o zi din Flandra. Boonen a fost nevoit să găsească ordine în haos şi a făcut-o exemplar! A contrat fiecare acţiune a lui Alessandro Ballan, l-a ţinut sub observaţie pe uluitorul Pozzato şi a cîştigat primul monument după o pauză de 3 ani, stabilind şi aici recordul de victorii.



Într-o cursă intermediară, cu 4 zile înainte de Roubaix, Boonen s-a dedicat echipei, dar a şi făcut ceva de neînţeles pentru un rutier obişnuit să depindă de trenă. Cu 50 de kilometri înainte de finalul din Scheldeprijs, Boonen a urcat în fruntea plutonului, a luat vîntul în faţa din plin şi, la un moment dat, a dus un ritm în care rutierii din spate începeau să se prelingă pe asfalt. Nimeni nu a înţeles mişcarea belgianului, asociind-o eronat cu un fel de exerciţiu de dezmorţire, dar a fost doar preludiul pentru un Paris-Roubaix în care a evadat cu 56 de kilometri înainte de final şi a îmbracat costumul de "cel mai bun rutier din istorie pe pavate".



CONCLUZIE

Tom Boonen s-a maturizat. La 31 de ani, după ce a cunoscut viaţa de dandy al ciclismului, dar şi-a dat seama că era pe cale să îşi bată joc de propriul talent, SuperTom s-a întors la muncă şi devotament, dovada perfectă că marile caractere îşi devorează suferinţa şi ştiu să-şi asume greşelile. La capătul travaliul, Boonen a obţinut cel mai de preţ lucru, pe care l-a indicat la conferinţa de presă din Roubaix: "Îmi place din nou să merg pe bicicletă. Voi fi aici pentru mulţi ani!".