Italianul e prezent pentru a noua oară la Bucureşti. Îi place să vină aici pentru că are un văr care locuieşte şi lucrează în România.
Luna aprilie iubeşte tenisul, iar Bucureştiul profită de soare, de public şi de atmosfera relaxată. Prima zi a tabloului principal de la BRD Năstase-Ţiriac Trophy coincide cu ultima a calificărilor, dar Arena Centrală e rezervată meciurilor de pe grila mare. Unul dintre cele mai interesante jocuri i-a opus pe Jeremy Chardy, promovat în postură de favorit numărul 9 după accidentarea lui Jurgen Melzer, şi Potito Starace. Era a patra întîlnire directă, cele trei precedente, disputate pe hard, fiind cîştigate de francez. Aceasta avea să fie însă altfel.
Zgura l-a favorizat pe italian, care a început partida decis, fără fisuri. Chardy, în schimb, a avut dificultăţi în a-şi conserva serviciul încă de la prima încercare. În asemenea condiţii, break-ul nu a întîrziat să apară. Mergînd cap la cap, setul s-a încheiat 6-3 pentru Potito, care nu a fost nevoit să facă faţă nici unei mingi de break în tot meciul. În actul secund, frustrarea lui Jeremy a crescut ca un balon umflat cu heliu. Greşelile se adunau, în timp ce adversarul avea răspuns la orice încerca el. Aproape că nu a comis vreo eroare italianul, care a încheiat meciul emfatic, cu 6-3, 6-0, după o oră şi 4 minute de tenis dedicat şi precis.
Chardy a acuzat pe final o decizie a arbitrului de scaun irlandez Fergus Murphy, care nu a coborît din scaun pentru a confirma că un rever al francezului fusese afară. Chardy a prelungit discuţia şi după terminarea meciului, refuzînd să strîngă mîna oficialului. Starace a rămas însă concentrat, şi-a văzut de joc şi a colecţionat prima victorie a sa în faţa francezului. Acum e în turul 2 la Bucureşti, unde a ajuns de două ori în sferturi de finală, în 2007 şi 2010.
Zgura rapidă de la Bucureşti
Lui Potito Starace îi plac mingile şi suprafaţa de la BRD Năstase-Ţiriac Trophy.
- Felicitări, Potito! Cum a fost meciul?
- Am jucat bine de la început, solid, consistent. Am simţit corect mingea din primul set şi sînt mulţumit că am trecut deja un tur. El este un adversar dificil, aşa că mai am un motiv să fiu satisfăcut.
- Te întîlniseşi de trei ori cu Chardy, dar fără să cîştigi pînă acum. Ce te-a ajutat? Faptul că aţi jucat pe zgură?
- Da, probabil. Zgura e suprafaţa mea cea mai bună, iar aici îmi place în mod deosebit pentru că e mai rapidă decît în alte părţi. Şi mingile sînt mai rapide. Asta se potriveşte tenisului meu. Aşa că aproape că n-am ratat nici un punct.
- Ai jucat patru finale pînă acum, însă n-ai cucerit un titlu, dar spui că asta îţi doreşti. Poate fi Bucureşti 2012 o ocazie bună?
- E dificil să cîştigi un turneu. Am început bine, asta îmi dă o şansă, însă fiecare meci e diferit de altul. O să iau lucrurile pas cu pas, sper să ajung în sferturi şi apoi mai vedem.
- Ştii că joci pentru a noua oară consecutivă la Bucureşti?
- Serios? Nu aveam habar că s-au adunat atîtea!
- Îţi place atît de mult aici?
- Da, îmi plac condiţiile de joc şi mai e ceva: am un văr care locuieşte aici cu familia. Lucrează în România de mai mulţi ani.
- E vreun loc din oraş care-ţi place?
- Sincer, n-am văzut prea mult oraşul. Am fost la cîteva cluburi, restaurante, dar n-am vizitat altceva. Atunci cînd vii la turneu, stai aproape toată ziua la arene, nu mai găseşti timp pentru plimbări.
{{text}}