Finala latină pe care o va găzdui Capitala are parte de un decor balcanic şi pestriţ: mormane de moloz, carne de oaie topindu-se în praf şi haite de cîini vagabonzi. E inelul la care nu s-a gîndit nimeni, cel din jurul Arenei: de la intrarea Basarabiei, pînă la Casa Fotbalului
Hamburg, Dublin, Bucureşti. Capitala noastră e cea de-a treia destinaţie pentru ultimul act al Europa League şi poate cea mai spectaculoasă provocare din punct de vedere organizatoric. În jurul Naţional Arena se va deschide pe 8 mai o lume exotică pentru suporterii străini de Bucureşti: "Ce dacă e cum e, o să le placă la nebunie, că e ieftineală şi găseşti orice", sintetizează sigur pe el un taximetrist în soarele amiezii.
Tablou cu pensionari, kebap şi senzaţii
La intrarea dinspre Bulevardul Basarabiei, terasele aşteaptă cu bere şi răcoritoare asediul preconizat al străinilor. Peste drum, frigărui, mici şi kebap printre sedii de bănci şi chioşcuri de ziare. Pe asfalt, cîini graşi cască larg. "Nea Petrică, şah şi la revedere!", se aude din parcul minuscul unde trei pensionari se concentrează deasupra nebunilor şi cailor. Doar "nea Petrică" are bilet la finală, cumpărat de nepot.
O luăm la pas spre Bulevardul Muncii de unde răsar trei-patru saloane de masaj, cu oferite şi promoţii "de nerefuzat". Cîţiva locatari de la etajele superioare au scos spre bulevard rufele, la uscat. Cui nu-i place peisajul, găseşte o agenţie de turism cu destinaţii chiar spre Spania.
Retuşări la Arenă, slujbă la biserică, jale printre ele
În complexul Lia Manoliu, la umbra copacilor, ne abordează paznicul: "Mergeţi mai în faţă să vedeţi cum lucrează ăştia la parcare!". În incinta arenei, cu cîte o sticlă de bere pusă la adăpost, muncitorii montează alene pietre de pavaj. "Cică lărgesc parcarea, da' e cooperativa munca-n zadar. De la 7 dimineaţa o tot lălăie", completează paznicul. Parcă aparatul foto îi mai zoreşte totuşi puţin. Ca o ironie amară, pe Vatra Luminoasă tronează panoul unei instituţii pentru persoane cu dizabilităţi: "Cooperativa pentru invalizi - Munca".
E aproape imposibil să găseşti o toaletă şi începi să crezi că maidanezii sînt plantaţi cu vreun scop: aleargă însetaţi prin jurul stadionului, chiar şi în curtea somptuoasei Biserici Sf. Mihail şi Gavril de la intrarea Maior Coravu. E locul unde baza sportivă Electroaparataj se deschide paralel şi contrastant cu Arena: un teren de zgură, pe care cornerul se poate executa doar dacă te sui cu fundul pe gard:)
Casa Fotbalului în Zona Groazei
Pînă spre sediul FRF, în zona Socului, se înalţă între fast-fooduri clasice un pitoresc "La Nea Alecu, plăcintă creaţă". Afacerea unor maramureşeni mutaţi în Capitală, după care fîntîni arteziene pe bulevard şi un teren viran care zgîrie privirea. Urmează strada Sergent Şerbănică, "zona crepusculară" a turului.
În jurul Casei Fotbalului, te loveşte năprasnic o combinaţie unică: miros de clor, hoit şi gunoi, îmbrăcat în praf. Mergi puţin şi înţelegi: zeci de chiloţi scoşi la uscat pe ferestrele blocurilor scorojite, tomberoane full şi... da, cîini, mulţi cîini. În curtea Şcolii Nr. 4, la umbra Naţional Arena, copiii bat mingea transpiraţi şi fericiţi: "Nu merg la finală, că-i scump, văd meciul cu tata acasă", ne strigă din sprint un puşti. Dacă ar fi fost spaniol, ne-ar fi trebuit mult să-l convingem că-i vorba de Europa League şi nu de Cupa Africii, după împrejurimi.
12 zile mai sunt pînă la finala Europa League găzduită de Naţional Arena pe 9 mai
{{text}}