De la Salonic, fostul număr 11 al Stelei a scris cîteva rînduri de suflet pentru foştii săi colegi, dar şi pentru suporterii roş-albaştrilor din acea vreme.
Mîine după-amiază, Steaua '86 petrece la Cheile Grădiştei cu ocazia împlinirii a 26 de ani de la cîştigarea Cupei Campionilor Europeni. Sărbătorirea va consta într-un meci demonstrativ cu învingătoarea dintre "naţionala" ziariştilor şi cea a artiştilor.
De la sărbătoare vor lipsi doi dintre componenţii importanţi de atunci, Marius Lăcătuş şi Ladislau Boloni, ambii reţinuţi cu treburi personale în străinătate.
Cel din urmă, care dispută chiar luni un meci cu PAOK Salonic în play-off-ul campionatului din Grecia, a ţinut însă să le trimită colegilor şi suporterilor o scrisoare deschisă plină de emoţie.
SCRISOAREA LUI BOLONI:
"Ziua noastră onomastică
An de an, din locurile în care viaţa ne-a împrăştiat, ne adunăm pentru a şterge praful de pe Cupa Campionilor şi Supercupa Europei. E modul nostru, puţin romantic poate, de a lupta împotriva uitării. An de an, 7 Mai o serbăm ca pe o zi onomastică. E data cînd fotbalul românesc a căpătat un nume. E ziua cînd sportul rege, încoronat în România, a primit recunoaşterea europeană. Cît timp a trecut de atunci? Mai bine de un sfert de veac? Pentru fiecare în parte şi pentru noi toţi, a fost ieri.
Din nefericire, nici anul acesta nu pot fi prezent la aniversare. Dar am reuşit o performanţă. Primăvară de primăvară, pe 7 Mai, printr-un număr de magie personală, păcălesc timpul şi vă revăd pe voi, toţi, tineri, supli şi în plină formă. Pe Duca, pe Mimi, pe Moţăţei, pe Bumbi, pe Belo şi pe Balamuc. Pe Tudorel, Piţi, Miţi şi Găboajă. Pe nebunică Lăcă, pe Radu şi pe Piticul. Doamne, ce echipă eram ! Pe membrii staff-ului: Cristi Gaţu, Imre Ienei, Puiu Iordănescu; pe sărmanul Ion Alecsandrescu, care între timp s-a prăpădit.…
Pe colonelul Gavrilă şi pe «căpitanul» Cruţescu… Îl revăd şi pe nea Mitică masorul, care bătea sfios dimineaţa la uşa camerei noastre, să nu-i trezească cumva prea brusc pe Piţi şi pe Laci, pentru că altfel… Îl revăd şi pe managerul fin, modest şi înţelept, pe bunul meu prieten Valentin. Rămîne pentru mine o mare dezamăgire faptul că nimeni nu a avut inspiraţia şi curajul să-i dea acestui om ceea ce merită. E una dintre cele mai mari nedreptăţi pe care le cunosc. Optimist cum sînt, cred că mai e timp pentru a se repara injustiţia care i s-a făcut.
Ce-aş putea să vă mai spun? Că am vii în memoria simţurilor mirosul vestiarului, foşnetul gazonului şi vuietul stadionului Ghencea, care respira ca un uriaş plămîn? Că rîd şi acum, amintindu-mi de unele glume făcute între noi? Că revăd expresia fericită a suporterilor, care ne aşteptau cu sufletul vibrînd pe aeroport, cînd ne întorceam după meciurile extenuante din deplasare?
Ce suporteri extraordinari!!! Cîtă dragoste şi grijă exprimată în atenţia noastră ! Cîtă pasiune ….şi ei erau campioni. Închei cu o mică rugăminte: să nu mă uitaţi! Sper să vă revăd curînd pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă.
Cu sinceritatea dintotdeauna,
Laci"
{{text}}