După două ore şi 20 de minute de joc sîmbătă seară, românca şi-a cîştigat admiratori în Caja Magica.
Santi are 6 ani şi a venit pentru prima dată la tenis. Poartă adidaşi galben citron cu mov şi peste pulover o vestă roşie, de fîş, matlasată. Cea care l-a adus la Caja Magica, bunica, urcă treptele gîfîind uşor şi ţine neapărat să stea pe locurile de pe bilet. Abia după ce s-au aşezat, observă la ce meci se află. Mă rog, deocamdată la încălzire.
"A, Venus Williams!", exclamă doamna, cu respiraţia deja reglată. Puştiul n-a auzit de americancă, întreabă cine e, iar bunica răspunde prompt: "E o jucătoare foarte mare!". "Una grandisima jugadora". Santi recunoaşte însă steagul României pe tabelă şi se decide să ţină "con la rumana".
Meciul începe abrupt. Venus serveşte puternic şi ţine punctele scurte, lovind tare din spatele terenului, avansînd spre fileu la fiecare minge care invită. Halep n-are timp să facă nimic, nu e lăsată. Nu e foarte multă lume în tribună, pe arena centrală e un curent de n-ai văzut, iar bunica se încruntă: "Nu ţi-e frig? Ce-i cu şosetele astea?".
Băieţelul răspunde cu acea înţelepciune pe care o au uneori doar copiii: "Aşa e, sînt cam scurte". "Voiai să faci altceva în seara asta?", vine următoarea întrebare. "Poate să mă uit la un film. Am primit unul de la Gloria. Ţie nu-ţi dădeau cadouri cînd erai mică?". "Da, o Biblie şi un dicţionar, să nu crezi altceva!", spune bunica, dar zîmbeşte.
Zgura pe care se vede tot
Între timp s-a făcut 5-1 în primul set. "Cum ziceai că o cheamă?", a uitat Santi. "Venus, ca pe zeiţă". "Şi ca planeta", ţîşneşte puştiul. "Da, dar şi planeta a fost numită după zeiţă", explică dona, însă e mîndră de agerimea nepotului. Şi foarte obiectivă. "Uite ce contre-pied frumos", laudă ea o reuşită a Simonei. Setul întîi se încheie însă cu o minge trimisă afară de româncă. Bunica observă imediat: "Nu degeaba se spune despre zgura asta că pe ea se văd mai clar urmele!".
Cînd Venus face break la începutul actului secund, pare că va fi trafic într-o singură direcţie. Santi se foieşte, ar vrea ceva de ronţăit, doamna îl simte. E şi un pic dezamăgită. "Uite, eu cred că meciul ăsta se termină în 20 de minute", se aventurează ea. "Hmm... poate jumătate de oră" e mai îngăduitor copilul. Pînă la urmă, cad la pace pentru 35 de minute şi la 2-1, cu Venus urmînd să servească, pleacă din tribună. Santi ţopăie cu adidaşii lui coloraţi, dona coboară treaptă cu treaptă, cu grijă, ca şi cînd ar măsura bucăţi egale şi foarte mici de lume.
N-au mai stat să vadă cum s-a întors meciul. Chiar după ce au părăsit sala, Simona a făcut break. A început să joace din ce în ce mai bine, mai curajos, să ţină mingea mai mult în joc, provocînd greşeală după greşeală din partea lui Venus. N-au văzut cum a mai făcut alte două break-uri, ultimul aducîndu-i setul secund şi trimiţînd meciul în decisiv. E o altă Halep acum pe zgura albastră, care luptă şi stîrneşte aplauze, strigăte de încurajare din partea publicului. E vioaie, atentă, cu simţurile alertată la maximum.
"Joacă mult mai bine!"
În decisiv, salvează trei mingi de break chiar din primul game. Surpriză, la 2-1 pentru ea, Santi şi bunica se întorc. Pe aceleaşi locuri. El tropăind, ea strîngîndu-şi în jurul corpului scurta bej. Afară încă plouă, s-a închis acoperişul şi e frig. "Acum conduce «la rumana»?", se miră băiatul. Doamna cîntăreşte bine situaţia: "E foarte echilibrat. Românca joacă mult mai bine..." "De cît se spera, nu?", completează puştiul. Urmează un schimb de mingi lung, cu replici acide. "Dar Halep trimite tot înapoi, aleargă a la Nadal!", exclamă bunica.
Se ajunge la tie-break. O nebunie! Punctele cîştigate contra serviciului curg unul după altul. Simona salvează două mingi de meci, egalează la 6, dar cedează următoarele două lovituri. Ce greu a cîştigat Venus! Trei seturi, 6-1, 4-6, 7-6 (6). Santi o aplaudă pe "la rumana", care părăseşte arena salutînd scurt. Doamna e mulţumită. Pînă la urmă, n-a fost o seară de sîmbătă deloc rea. Mai bine decît filmul. Pe acela nepotul îl poate vedea oricînd.
{{text}}