Bilbao şi localităţile mici din jur au un mesaj de transmis Europei: "Aupa Athletic".
Toate clădirile, mai vechi şi mai noi, au balcoanele împodobite în roşu şi alb. La stadionul San Mames, oamenii stau disciplinaţi la coadă să-şi ridice biletele pentru finală. Alături, se construieşte noua arenă. În Ţara Bascilor, lumea face sport cu poftă: fotbal, ciclism, pelotă. Sau aleargă, pur şi simplu. Şi, într-un fel sau altul, toate drumurile duc la muzeul Guggenheim.
Muntele aşază un perete înclinat de brad verde în stînga maşinii. Respiri, respiri şi aerul intră uşor pe nări, ajunge în plămîni şi trimite înapoi un semnal pur, un pic acidulat. E ca un avertisment plăcut.
Fii pregătit pentru ce urmează! Dintr-o dată parcă, apare un pod împodobit cu un ecran roşu de beton în care e decupată o trecere. Se numeşte Puente de la Salve. La nivelul inferior, în dreapta, se lăfăie Muzeul Guggenheim. Un imens vapor stilizat din bronz palid, care pare că e pe punctul de a-şi da drumul în rîu în orice moment.
Nici nu ştii ce-l ţine pe loc, poate oamenii care ies şi intră din şi în el într-un flux voios chiar şi duminica. Dar să-l lăsăm puţin, oricum, orice ai face, te întorci la el, e ca o jucărie ciudată, un magnet inedit. Aşa că bun venit la Bilbao!
Jogging pentru toţi
Pe străzile curate, maşinile circulă ca şi cum aici nu s-ar fi auzit de pedala de acceleraţie. Sînt în ton cu oamenii, pentru care mersul pe jos înseamnă plimbare, nu alergătură. Dacă vrei să alergi, foarte bine! Îmbrăcat în tricou şi şort sau în trening, n-ai decît să-ţi alegi ritmul şi pista bine delimitată pe trotuar. Kilometri întregi de asemenea cărări marcate de asfalt, pe care pietonii le respectă ca şi cum ar fi aleile centrale din Oraşul Interzis, pe care numai nobilii chinezi aveau voie să calce.
Altceva fură însă privirea. Oriunde îţi arunci ochii, vezi petice dungate în roşu şi alb agăţate la ferestre şi în balcoane. Unele au şi inscripţia "Aupa Athletic". Altele doar stema clubului. Altele sînt însoţite de steagurile basce, cu verdele, albul şi roşul lor. Zilele acestea, capitala provinciei Vizcaya se pregăteşte, în felul ei, de finala Europa League. E un val de solidaritate atît de simplu, de total, de autentic încît, sau tocmai de aceea, pare neverosimil. Flori şi steaguri, ferestrele au brusc personalitate, nu mai sînt cadrul pentru o bucată opacă de perdea.
Bilbao are, conform recensămîntului de anul trecut, o populaţie de 352.700 de locuitori, dar aria metropolitană ajunge pînă la 900.000. E înconjurat de munţi care nudepăşesc altitudinea de 400 de metri (Sondica, Zamudio, Basauri, Baracaldo). Conform ultimelor date, există aproximativ 190.000 de persoane care vorbesc numai castillana (spaniola) şi nu înţeleg euskera, faţă de 296.000 în urmă cu 25 de ani. A crescut însă numărul bilingvilor, procentul fiind totuşi mai mic.
AICI AI UN REPORTAJ DIN MADRID: De ce îmi place Madridul mai mult ca Barcelona
Se zăreşte acum arcul care împodobeşte una dintre tribunele stadionului San Mames. Alb, zvelt, ca o uriaşă scară boltită. Unii suporteri l-ar fi vrut translatat pe noua arenă, atunci cînd aceasta va fi gata, pentru ca simbolul să se perpetueze. Nu va fi posibil, dar asta e altă poveste. Iar stadionul cel modern va fi gata complet abia în 2015. Pînă atunci, bătrînul San Mames, cu cosmetica la zi, scaunele roşii şi albe, băncile renovate, vopseaua sclipitoare, rămîne locuinţa lui Athletic Club.
La casa de bilete, o coadă se întinde pe zeci de metri. Sînt cei care au de ridicat tichetele pentru finală şi care au fost programaţi cu grijă, ca să nu existe îmbulzeală.
Gabriel Bobe, care trăieşte în zona Bilbao de 8 ani şi care îmi arată oraşul, spune că în zilele dinaintea meciurilor din Primera, coada se răsuceşte şi se încolăceşte pînă hăt, departe. Să fii cu Athletic e aici ceva care nu se pune la îndoială. Nu e disciplină, nu e tradiţie, e aer. Existenţă. Ceva ce primeşti la naştere automat, ca un al şaselea simţ.
"La ganamos?"
Vitrinele din muzeul clubului sînt pline de trofee. Unele uriaşe, cît să ajungă la umărul unui bărbat, cu socluri solide, toarte şi capace ornate bogat. Oare le-a putut ridica vreodată cineva? Un pici înalt cît un taburet, îmbrăcat în tricoul dungat alb-roşu, e atras de o cupă în formă de corabie. "Uaaa! Que es esta?". Tatăl îi spune despre ce e vorba. "Pero la ganamos?". "Dar am cîştigat-o?", întreabă copilul precipitat. Am cîştigat-o. Noi. Athletic.
Adică inclusiv el, puştiul care abia azi face cunoştinţă cu intestinele stadionului: vestiarele, sala unde se ţin conferinţele de presă, tribuna oficială, banca de rezerve.
Unde se antrenează
Baza de antrenament a celor de la Athletic se află la Lezama, un orăşel aflat la 10 kilometri de Bilbao. Complexul a fost inaugurat în 1971. Acolo se găsesc patru terenuri cu gazon (unul are şi tribune cu 1.500 de locuri) şi două cu iarbă artificială, un centru medical, sală de forţă, sală de presă şi o reşedinţă pentru jucători.
962.358 de vizitatori a înregistrat muzeul Guggenheim din Bilbao pe 2011, aflîndu-se într-o uşoară creştere faţă de anii precedenţi
24.000 de metri pătraţi e suprafaţa totală a clădirii
{{text}}