Toate fetele lui Belu şi Bitang au avut mari probleme de sănătate, fiind supuse cu excepţia Larisei Iordache, unor intervenţii chirurgicale.
Un exerciţiu la bîrnă durează un minut şi jumătate. Tot în 90 de secunde trebuie prezentat şi cel de la sol. Zborul de la sărituri se consumă într-o clipă. Iar la festivitatea de premiere, imnul este intonat în doar 30 de secunde. Asta este ceea se vede la televizor. Este doar o parte infimă din viaţa unei campioane. Restul înseamnă 11 luni de cantonament pe an, cu două antrenamente pe zi, bătături în palme, genunchi juliţi, coşmarul etern al cîntarului din sală, aşteptările antrenorilor şi... accidentările.
La Bruxelles, toate componentele echipei României, care au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, au trecut în ultimul timp cel puţin o dată pe la medic. Antrenorii Octavian Belu şi Mariana Bitang au preluat în 2010 un "spital ambulant", după cum au descris chiar ei situaţia de atunci de la lotul olimpic feminin, şi abia după un an cei doi au putut trece la adevăratele antrenamente în sala de la Izvorani.
Turism medical în Austria
Înainte de a pleca la Campionatele Europene, în urmă cu 10 zile, Belu a mărturisit că are o singură dorinţă. "Să ne întoarcem sănătoşi de la Bruxelles, pentru că o ieşire din decor ar compromite participarea României la Jocurile Olimpice de la Londra". Şi dorinţa i s-a îndeplinit. Nici o gimnastă nu a acuzat vreo accidentare. În spatele vorbelor antrenorului s-au aflat însă desele drumuri făcute în ultimele luni la clinici din Austria.
"În loc să le antrenez pe sportive, eu fac turism medical cu ele", a declarat în martie Mariana Bitang, care a trebuit să meargă la diverşi specialişti de la Viena cu Sandra Izbaşa, cu Larisa Iordache sau cu Raluca Haidu. Izbaşa, care a cucerit şi titlul european la sărituri, a suferit două intervenţii pentru hematoamele formate la muşchii gambei piciorului drept, cel la care în 2009 a fost operată şi la tendonul lui Ahile. Muşchii şi-au pierdut din elasticitate şi au ajuns să se contracte, iar doctorii austrieci i-au făcut drenaj pentru eliminarea sîngelui acumulat.
Diana Bulimar, operată în 2010 la genunchi din cauza uzurii cartilagiilor, a suferit în timpul Mondialelor de la Tokyo, de anul trecut, o fisură de metatarsian la piciorul stîng.
Inima rebelă a Cătălinei
Cătălina Ponor, revenită la lotul olimpic în aprilie 2011, a fost supusă vara trecută unei intervenţii nechirurgicale, dar pe cord. Gimnasta s-a născut cu o uşoară malformaţie la inimă, care-i cauza crize de tahicardie, unele chiar în timpul antrenamentelor.
Medicii de la Spitalul de Urgenţă Floreasca i-au efectuat sportivei ablaţie prin radiofrecvenţă "pentru a neutraliza prin descărcare electrică zona ce cauzează creşterea pulsului".
În rest, proaspăta campioană europeană la bîrnă a fost ocolită de necazuri mari, dar la ultimele antrenamente dinaintea Europenelor purta un bandaj la genunchiul stîng .
Nici Raluca Haicu şi Larisa Iordache nu au scăpat de medici în ultimul an. Prima a avut o gleznă imobilizată în ghips în mai 2011, iar mezina lotului olimpic a concurat într-un picior la Festivalul Tineretului Olimpic din octombrie 2011, de unde s-a întors cu trei medalii de aur şi una de argint.
Pentru Belu şi Bitang, toate aceste accidentări suferite de către gimnaste au o explicaţie. "Luni de zile am stat fără medic la lot, pentru că nimeni nu vine pe un salariu de mizerie aici, şi metodele depăşite de recuperare după efort la care sîntem obligaţi să apelăm", a spus Bitang.
Plecarea la Londra, gazda Jocurilor Olimpice, este programată pentru 22 iulie. Pînă atunci, antrenamente şi suspine. Totul pentru 90 de secunde.
"Durerea psihică e mai mare decît cea fizică. Frica există mereu, nu-mi dă pace. O accidentare ca cea din 2009, în urma căreia mi-am rupt tendonul lui Achile, nu are cum să nu lase sechele" (Sandra Izbaşa)
"Larisa îşi doreşte atît de mult să acumuleze tot ce se poate din gimnastică încît ascunde şi cînd o doare ceva. Odată, kinetoterapeuta mi-a spus după şedinţa de masaj că bănuie la Larisa o contractură musculară la spate. Am întrebat-o dacă e adevărat, iar Larisa a recunoscut într-un final, explicîndu-mi că i-a fost frică că nu o mai las la antrenament" (Mariana Bitang)
{{text}}