Radu Voina va mai sta pe banca României pînă pe 2 iunie şi spune că aceasta este valoarea handbalului românesc la ora actuală
A preluat "naţionala" României în septembrie 2008. A fost pe bancă la patru turnee finale, iar cea mai de sus performanţă alături de fete este cucerirea bronzului European în 2010. Ieri s-a încheiat turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice, de unde fetele lui Radu Voina se întorc fără biletele pentru Londra. România a învins Japonia cu 28-26, dar meciurile importante fuseseră pierdute vineri şi sîmbătă, cu Franţa şi Muntenegru.
- Domnule Voina, au fost trei zile nu foarte plăcute pentru "naţionala" de handbal a României.
- Chiar dacă mă doare, trebuie să recunosc că aceasta este valoarea României la ora actuală. Dorinţa e mai mare ca putinţa. La nivel declarativ vrem mult, dar în teren nu putem. Calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra ar fi fost o excepţie. Franţa la ultimele Campionate Mondiale a terminat pe locul doi, Muntenegru are multe jucătoare bune. Toată lumea zice că e alături de "naţională", dar, de fapt, "naţionala" e singură. Am avut parte de mai multe piedici decît de ajutor. Dar mă opresc aici.
- Care ar fi concluziile acestor zile?
- Pe mine personal m-a dezamăgit meciul cu Muntenegru, unde aşteptam mai mult de la fete. Mai mult sacrificiu, dacă obţineau calificarea o făceau pentru ele, nu pentru mine.
- A fost acesta ultimul meci la "naţională" pentru dumneavoastră?
- Am spus că plec şi aşa voi face. Mai sînt două meciuri de calificare la Europenele din acest an, cu Portugalia şi Grecia, şi apoi voi pleca.
- Plecaţi cu un gust amar de la "naţională"?
- Nu plec cu un gust amar. Am făcut lucruri plăcute la naţională. Îmi pare rău de aceste fete.
- Aţi spus că ele n-au avut atitudine. Dumneavoastră vă reproşaţi ceva după aceste trei zile?
- Sigur că da. Eu nu sînt omul care să reproşez ceva celorlalţi. Eu sînt cel mai mare vinovat. Aşa e mentalitatea la noi, să găsim un mare ţap ispăşitor, să dăm vina pe umerii unui singur om. Nu împărţim răspunderea, aşa cum ar trebui.
- Ce ne-a lipsit să fim aproape de Franţa si Muntenegru?
- O serie de jucătoare de valoare. Şi o mentalitate de învingător. Una pe care n-o faci de azi pe mîine. În România jucătoarele sînt crescute într-un anumit fel.
- Încheiaţi pe 2 iunie patru ani alături de echipa naţională, care a fost momentul cel mai frumos?
- N-aş putea spune. Au fost multe momente frumoase. Indiferent de ce s-a întîmplat în teren, atmosfera a fost una bună. Îmi reproşez faptul că am fost foarte ataşat uman de aceste fete şi aşteptam de la ele aceeaşi reacţie.
- Este necalificare la JO cel mai trist moment?
- Ştiam cu ce pornim la drum. Calificarea acestei echipe la Jocurile Olimpice de la Londra ar fi fost o excepţie.
- Ce credeţi că ar trebui să se întîmple pe viitor la "naţională"?
- Trebuie clar făcută o altă strategie. Se vor găsi oameni care să facă acest lucru şi sper ca ei să fie sprijiniţi. Un lucru e clar, eu nu voi mai vorbi despre echipa naţională. Am atîta respect, ca fost selecţioner, să nu comentez jocul şi despre ce trebuie făcut. Voi fi mereu alături de echipa naţională, de oriunde o să ajung.
"Naţionala" României sub comanda lui Radu Voina
Campionate Europene 2008 locul 5
Campionatele Mondiale 2009 locul 8
Campionate Europene 2010 medalie de bronz
Campionatele Mondiale 2011 locul 13
Jocurile Olimpice de la Londra necalificare
{{text}}