Românul a obţinut cel dintîi succes într-un turneu de Mare Şlem.
Soarele arde la Paris. E a doua zi de Roland Garros, iar pe aleile din complexul de la Porte d'Auteuil e mare trafic. Terenul 6, care poate găzdui 280 de spectatori, e şi el plin.
E aproape de cea mai mare arenă din complex, Phillippe Chatrier, şi are vedere spre un bloc cu balcoane înghesuite. Aici a jucat Adrian Ungur primul său meci la Roland Garros. Şi nu l-a jucat împotriva oricui, ci împotriva lui David Nalbandian, fost finalist la Wimbledon şi fost număr trei mondial.
Cînd a văzut cu cine va juca în primul tur, românul nu şi-a dat prea multe şanse. "M-am gîndit că sînt la primul turneu de Mare Şlem, cînd sînt calificat direct pe tablou, şi că trebuie să mă bucur de această experienţă", a spus el.
Au ascuns steagurile azurii
Meciul, care a început aproape de mijlocul zilei în Franţa, avea să-i aducă multă bucurie lui Ungur. A cîştigat primul set cu 6-3 şi experienţa începea să crească în frumuseţe. L-a pierdut pe al doilea cu 5-7, prilej ca argentinienii din tribune să fluture steaguri şi să strige cu putere: "Vamos David!" .
Însă românul vedea mai bine realitatea din teren. "Mi-am dat seama încă de la primele game-uri că nu se mişca bine, iar eu reuşeam să conduc jocul", a spus Ungur. Adi a continuat să-şi vadă de jocul său, să-l enerveze pe argentinian cu reverul lui fluid în lung de linie.
A strîns bine racheta atunci cînd a cîştigat şi al treilea set cu 6-4. Steagul argentinian a dispărut din tribune, iar românul în vîrstă de 27 de ani a continuat să joace frumos şi să fie cel mai bun de pe terenul mic ca o cutie de chibrituri.
În setul al patrulea, la 5-5 a reuşit să cîştige pe serviciul lui Nalbandian şi s-a aflat în faţa şi mai frumoasei experienţe de a servi pentru calificarea în turul al doilea. Unii spectatori stăteau la coadă să intre pe teren, alţii găsiseră un loc după o prelată ca să umărească ultimul game al partidei.
Chiar dacă David Nalbandian a salvat o minge de meci, Adrian Ungur a părăsit învingător terenul cel mic cu prelate verzi. La ce s-a gîndit în primele clipe după victoria cu David Nalbandian? "La Federer", a spus zîmbind Ungur. Zgura de la Roland Garros îi va oferi lui Adrian Ungur o experienţă şi mai frumoasă. Un meci cu Federer pe care şi-l dorea de ceva vreme, pe un teren cu mulţi spectatori.
Ungur: "Cine nu-şi doreşte să joace cu Federer"
Adrian Ungur îşi dorea un meci cu fostul lider mondial pe care îl admiră.
- Adi, partida s-a încheiat de douăzeci de minute, cum eşti?
- Un pic obosit, dar şi bucuros pentru victorie şi pentru faptul că o să joc cu Federer. E un jucător pe care îmi doream de mult să-l întîlnesc.
- Ai jucat pe un teren mic...
- Eu cum joc mai mult prin challenger-uri, m-am simţit ca acasă.
- E cel mai bun meci al tău de pînă acum?
- Am mai făcut meciuri bune în challenger-uri, dar nu m-a văzut nimeni. Trebuie să recunosc că Nalbandian nu mai e cel de acum cîţiva ani. Îmi pare rău că nu am putut să cîştig în faţa lui în Cupa Davis.
- Care crezi că a fost atuul tău în acest meci?
- Reverul în lung de linie şi constanţa. Eu şi constanţa nu prea sîntem prieteni de obicei.
- Urmează Federer.
- Nu e jucător care să nu-şi dorească să-l întîlnească măcar o dată în carieră. E cel mai bun din toate timpurile. Am vrut să joc cu el ca să văd cum e pe pielea mea. Joacă cu o eleganţă incredibila, e foarte natural. Dar gata, de azi nu mai e idolul meu.
{{text}}