Ea a povestit la Paris despre diferenţele dintre România şi SUA pe care le-a simţit pe propria piele.
În top 100 WTA, sînt şase romînce: Monica Niculescu, Simona Halep, Sorana Cîrstea, Irina Begu, Alexandra Cadanţu şi Edina Gallovits-Hall. Ultima dintre ele, locul 89 mondial, e şi cea mai puţin mediatizată în România. Asta pentru că de nouă ani a plecat în Statele Unite. E pe jumătate americancă şi aşteaptă în acest an să primească "green cardul".
Edina s-a născut la Timişoara, dar acum locuieşte în Atlanta. Va împlini 28 ani pe 10 decembrie, dar nu se gîndeşte la retragere. E de nouă ani în SUA, şi accentului bănăţean i l-a adăugat pe cel american. Vorbeşte mult şi e mereu zîmbitoare. Are o slăbiciune pentru mici pe care şi-o satisface de fiecare dată cînd ajunge în România.
S-a căsătorit cu un american, dar şi-a păstrat numele pentru că lumea o cunoaşte ca Gallovits. Are un nou antrenor şi vrea să se bucure de anii următori de tenis. A venit în locul de interviuri de pe Arena Phillippe Chatrier cu părul ud, cu unghiile galbene şi cu multă voie-bună. Pentru că aşa e ea, mereu pusă pe glume.
- Edina, de ce ai plecat din România?
- Din mai multe motive. Să încerc să-mi fac un viitor mai bun, la Timişoara eram doar eu şi antrenorul, mi-era greu financiar, îmi trebuiau bani de mers la turnee. Cunoaşteam şi pe cineva în Bradenton, iar la Roland Garros am vorbit cu un tip, Gomez, care mi-a spus că are o academie şi dacă nu vreau să merg. Am zis perfect. Am plecat la US Open acum nouă ani şi de atunci am rămas acolo.
- Eşti de atît timp acolo, te-ai şi căsătorit cu un american şi totuşi mai joci pentru România?
- M-am căsătorit acum un an şi jumătate şi durează cam doi ani pînă să primesc cetăţenia. Şi soţul meu s-a hotărît cam greu dacă facem sau nu balul. I-au trebuit cam şapte ani, şi-a luat ceva timp. Aşa-s bărbaţii, mai nehotărîţi (rîde).
- O să joci pentru SUA atunci...
- Ar fi unele motive. Nu mi-ar mai trebui viză peste tot, în plus aş face rost de sponsorizări. Nu ştiu, nu m-am hotărît încă. Oricum o să-mi păstrez ambele paşapoarte.
- Care a fost prima diferenţă pe care ai observat-o acum nouă ani, cînd ai decis să rămîi în State?
- Mentalitatea. În SUA oamenii sînt mai calzi, zîmbesc mai mult pe stradă. În România lumea e stresată, e adevărăt ca şi salariile sînt mult mai mici. Acasă, cînd ajung, părinţii mei fac orice pentru mine, pe cînd în SUA părinţii le spun copiilor, la 18 ani, du-te, fă-ţi viaţa ta! În România rămîi copilul lor toată viaţa, indiferent dacă faci prostii sau nu. Americanii sînt foarte primitori, îmi aduc aminte că la un turneu am stat în casa cuiva, e ceva obişnuit la ei.
- Am observat că ai spus acasă, în România e acasă?
- Tot timpul va fi acasă. Dar aşa vorbesc eu, şi dacă sînt acum în Franţa, la hotel îi spun acasă. Am o casă nouă în fiecare săptămînă.
- Mergi des în România?
- Ajung în fiecare an. Am părinţii, rudele, prietenii. Cînd sînt în Europa mi se face cel mai dor pentru că ştiu cît de aproape sînt. Dacă nu merge bine, dau o fugă pînă acasă. Îmi place să fiu răsfăţată pentru că în America eu le fac pe toate. E bine să mai stai şi degeaba şi să te răsfeţe mama.
- Îţi imaginezi ce-ai fi făcut dacă nu jucai tenis?
- Cînd eram mai mică mi-a plăcut să joc handbal, mai ales că mama e antrenoare. Părinţii m-au sfătuit să trec la tenis, că e viitor mai bun, se cîştigă mai bine.
- Care e prima ta amintire cu tenisul?
- Cînd am cîştigat un tuneu pe la zece ani, atunci cînd a venit bunicul să mă vadă. Am jucat cu o fată din Arad, 6-2, 6-1 parcă, Groza.
- Dar cea mai frumoasă?
- Cînd am jucat cu Venus la Acapulco, pe central, seara. Am avut un schimb lung de mingi, stînga-dreapta şi apoi am dat un lob cîştigător. Toată lumea a sărit în picioare, m-a aplaudat întreg stadionul. Atunci mi-am dat seama că pot să joc cu oricine, să fiu acolo.
- Te-ai gîndit cît vrei să mai joci tenis?
- Toată lumea mă întreaba asta. Cît timp o să-mi facă plăcere.
- Ce-ţi mai doreşti să atingi în tenis?
- Tot timpul vrei mai mult. Şi Tiger Woods cînd era numărul unu a vrut să se reinventeze. Cea mai mare dorinţă este să joc la fel de bine ca în antrenamente, să joc fără emoţii, fără accidentări, adică să fiu sănătoasă un an întreg.
- Care crezi că sînt calităţile jocului tău?
- Pot să stau pe teren oricît, am o dreaptă bună, sînt rapidă, ajung cam la tot.
- Cum te-ai descrie pe tine?
- Sînt mereu cu zîmbetul pe buze, veselă şi foarte ataşată de familie şi de prieteni.
- Ce îţi place să faci cînd nu joci tenis?
- De mîncare, mai ales prăjituri. Să ies la grătar cu prietenii, în oraş cu fetele, să mă joc cu nepoţelele.
"Soţului meu i-au trebuit şapte ani să mă ceară de soţie. L-am înţeles, aşa-s bărbaţii, mai nehotărîţi" (Edina Gallovits Hall)
"Mi-a plăcut foarte mult Martina Hingins. Plîngeam atunci cînd pierdea" (Edina Gallovits Hall)
"După ce m-am mutat în SUA, am început să învăţ jocul pe hard. În primii ani am avut parte de multe accidentări, pentru că încheieturile mele nu erau obişnuite, nici spatele" (Edina Gallovits Hall)
"În SUA, părinţii le spun copiilor la 18 ani să-şi facă viaţa lor. Te descurci singur. În România, rămîi copilul mamei pentru toată viaţa" (Edina Gallovits Hall)
1 finală WTA a jucat românca, în 2007 la Barcelona
3 trofee la dublu a cucerit Edina Gallovits-Hall
{{text}}