Fostul mare "decar" al Italiei, acum supervizor al loturilor de juniori din Peninsulă, a vorbit pentru cititorii GSP despre trecutul şi viitorul "naţionalei" României.
Pe 31 mai, Ambasada Italiei la Bucureşti a organizat un eveniment cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la titlul cucerit de "squadra azzura" în 1982, cînd au învins în finală, categoric, RFG-ul, cu 3-1.
Invitat de onoare a fost unul dintre marii jucători ai acelei generaţii şi nu numai, mijlocaşul Giancarlo Antognoni, aproape neschimbat, puţin mai grizonat faţă de perioada cînd era poreclit "puştiul care joacă privind stelele". Un fin observator, dar şi un critic de marcă al fotbalului românesc, în special prin prisma jucătorilor români de vîrf care evoluează în Serie A.
- Domnule Antognoni, cum de aţi fost desemnat doar dumneavoastră pentru acest eveniment, împlinirea a 30 de ani de la penultimul titlu mondial al Italiei?
- Era normal să se gîndească la numărul 10 (rîde şi face cu ochiul). Doar reprezintă nota maximă! Mereu acest tricou a însemnat ceva aparte. A fost reprezentativ, deşi la ambele mondiale am jucat cu 9! Gîndiţi-vă doar la Maradona, Platini sau Zico. Acum însă fanteziştii, cum le zicem noi, sînt îngrădiţi. Del Piero la Juventus e cea mai bună probă de cum s-a schimbat fotbalul. Îmi plăcea mai mult pe vremea mea, era mai mult spectacol, nu atît de tacticizat, subjugat afacerii şi rezultatelor. Jucătorii au ajuns nişte roboţi.
"Adi a repetat greşelile trecutului şi la Cesena!"
- Şi noi ducem lipsă de un număr 10. În noiembrie 2010 ne recomandaţi să credem în Mutu, spuneaţi că e un atacant perfect care s-a maturizat mult şi că experienţele negative l-au întărit. N-aţi prea nimerit-o...
- Chiar se regăsise la Firenze şi îmi plăcea, dar s-a dusla Cesena, unde a repetat greşelile făcute şi mai înainte în carieră. El a vrut să plece şi să încerce o experienţă nouă, la un club liniştit, fără mari ambiţii şi presiune. Însă nu s-a schimbat nici acolo. Din cîte am aflat, întîrzia şi jumătate de oră la antrenament, se pregătea superficial. A jucat aproape mereu titular pentru că avea nişte afaceri imobiliare cu preşedintele Campedelli.
- Credeţi că mai are vreun viitor în Italia?
- În Serie B nu poate juca din cauza salariului, iar în A e foarte greu. După ce-ai trecut pe la Inter, Parma şi Fiorentina şi ai atins abisul la Cesena se poate spune că viitorul său a ars. Ar face bine să se întoarcă în România sau să încerce o aventură în afara Europei, unde numele său mai este important. Oriunde s-ar duce în Italia reprezintă un factor de destabilizare a vestiarului. Prandelli i-a dat multă libertate şi fără el n-a mai fost la fel. Geniul şi fantezia lui n-au mai putut face diferenţa. Are 33 de ani şi e tîrziu să mai revină. Prea multe episoade negative l-au tras în jos. Transferul ratat la Roma din 2008 a fost ultimul său tren spre glorie.
- Plecarea l-a împiedicat să vă doboare recordul de goluri în Serie A cu tricoul Fiorentinei...
- Păi eu am provocat transferul. I-am zis, Adrian du-te la Cesena (rîde cu poftă). Cred că mai avea unul sau două goluri. Mutu rămîne o persoană foarte generoasă şi a lăsat destule regrete în urmă la Firenze
"Uneori mă revăd în Torje!"
- La fel se va întîmpla şi cu Chivu, despre care aţi spus că va reveni în 4 luni după accidentarea la cap?
- A jucat constant bine şi şi-a ajutat echipa pe toate posturile, doar portar şi atacant n-a fost. Problema e că a depăşit şi el 30 de ani şi nimeni în Italia nu îi poate oferi contract pe trei sezoane, aşa cum l-ar avea la Galatasaray. Chivu e un jucător de încredere, polivalent, foarte serios, deşi după lovitura la cap nu mai e acelaşi. Îmi place mult însă un alt român, tînăr şi de perspectivă.
- La Radu Ştefan vă referiţi?
- Şi Radu e un fundaş valoros, care poate juca şi-n centru şi pe stînga, dar m-a impresionat Torje. Chiar mă revăd uneori în el. Deşi a evoluat puţin la Udinese, poate face diferenţa. Se vede că l-a avut antrenor pe Hagi, posedă calităţi asemănătoare. A venit şi mult mai tînăr ca Hagi. Dacă rămîne va putea creşte, l-aş vedea la Fiorentina. E un mixaj între Sanchez şi Di Natale. Ar trebui să pariaţi pe el pentru a construi o echipă naţională puternică. Apropo, a jucat cu Elveţia?
- Da, chiar a şi dat centrarea de la golul victorios marcat de un debutant. Piţurcă a folosit o trupă tînără.
- N-aveţi altă şansă, la fel a făcut şi Prandelli. Rezultatul cu Elveţia, o echipă solidă care tocmai bătuse Germania cu 5-3, reprezintă un bun punct de plecare. Nu e deloc uşor s-o învingi, mai ales în deplasare.
Boloni, Craiova, Ungureanu
- N-aveţi amintiri plăcute ca jucător din vizitele în România. Eşecul cu "naţionala", eliminări cu Fiorentina.
- Aş vrea să le uit. Ne-a învins Boloni, chiar marcatorul meu, iar Craiova ne-a bătut de două ori. Şi acum îl ţin minte pe Ungureanu, un fundaş stînga extraordinar. Acea echipă chiar a fost o revelaţie în Europa.
- Aţi aflat că a dispărut după o decizie a federaţiei?
- Adică a fost radiată? S-a întîmplat şi-n Italia, dar din motive financiare, şi sper să poată reveni. E o mare pierdere pentru fotbalul românesc, probabil că sancţiunile au fost prea severe şi se mai poate face ceva.
- Am amintit despre antrenori, de ce n-aţi continuat cariera trecînd pe bancă?
- Pentru că nu-mi place stresul. Vreau să am o viaţă liniştită şi să nu fiu sub presiune, să mă agit mereu pe margine. De la început am ales să fiu conducător, am fost 10 ani la Fiorentina şi acum sînt supervizor la loturile de juniori ale Italiei.
Italia, cu şansa a 4-a la Euro
- Înaintea ultimelor două titluri mondiale în Italia a explodat mereu un scandal al pariurilor. E un semn bun pentru Euro?
- Doar o superstiţie. Sigur era mai bine să-l evităm. Poate avea repercusiuni la nivel psihologic. Criscito a fost asaltat în cantonament fără probe, ci numai un film. Indirect lumea începe să judece jucătorii, dovadă declaraţia premierului. Ar trebui să se preocupe de problemele mai serioase, să nu devieze atenţia spre fotbal. Sigur, există înregistrări, nume importante implicate şi sancţiunile ar putea fi mai severe ca în 2006.
- Revenind la Euro, pe cine vedeţi favorite la titlu?
- Turneul final continental se poate compara cu un Mondial. Văd două-trei echipe candidate, între care aş insera şi Italia. Favorite sînt Spania şi Germania, dar să nu uităm Olanda! Presimt că va fi şi o revelaţie. Deşi au 2 ani în plus faţă de CM şi multe meciuri în picioare în acest sezon, acumulînd pe lîngă oboseala fizică şi una mentală, spaniolii vor fi foarte greu de bătut. Au aproape acelaşi grup şi un selecţioner docil.
A ratat finala din 1982!
Antognoni regretă şi acum că n-a putut juca memorabila finală cu Germania, din cauza unei accidentări suferite în semifinală. "Atunci nu a contat pentru că bucuria cîştigării titlului mondial a fost foarte mare. Pe măsura trecerii timpului, cînd revăd meciul şi recitesc echipele, tristeţea sporeşte şi începe să mă doară. Puteam să rămîn în istorie, mai ales că executam şi penaltyurile", a mărturisit decarul "squadrei azzurra". În acea finală, Cabrini a ratat la 0-0 o lovitură de la 11 metri.
"Prefer stilul lui Guardiola, întrucît mereu am fost adeptul spectacolului. Dar Mourinho e mai aplicat şi mai bun motivator, reuşind performanţe peste tot pe unde a antrenat" (Giancarlo Antognoni)
"Mi-amintesc de un vîrf foarte bun de la juniori. Eram supervizor acum 11 ani în meciul contra românilor şi Niculae m-a impresionat cu fizicul şi calităţile de golgeter" (Giancarlo Antognoni)
"Mi-a plăcut foarte mult stadionul pe care s-a jucat finala Europa League, puţin sînt aşa în Europa de Est. Am văzut meciul la televizor şi am remarcat atmosfera senzaţională" (Giancarlo Antognoni)
Carte de vizită - GIANCARLO ANTOGNONI
- Născut la 1 aprilie 1954
- Post: mijlocaş ofensiv
- A jucat la: Astimacobi (1970-'72), Fiorentina ('72-'87) şi Lausanne ('87-'89)
- Are cele mai multe prezenţe cu numărul 10 din istoria "Squadrei Azzurra"
- Palmares: campion mondial ('82)
- Cupa Italiei şi Cupa Anglo-Italiană cu Fiorentina ('74-'75)
- A ocupat funcţia de director general la Fiorentina pînă în 2001, fiind cel care l-a adus pe Rui Costa
- Din 2004, se ocupă la Federcalcio de coordonarea loturilor Under 19, 18, 17 şi 16.
73 de selecţii şi 7 goluri are Giancarlo Antognoni la "naţionala" Italiei, al cărei căpitan a fost de patru ori
3,76 milioane de euro, echivalentul în moneda de azi a 430 de milioane de lire italiene, a costat în '72 transferul lui Antognoni de la Astimacobi (Serie D) la Fiorentina, la licitaţie
{{text}}