Mijlocaşul Barcelonei, Xavi Hernandez, trăieşte cu pasiune fotbalul şi are mereu răspunsuri clare şi tranşante, indiferent de subiectul despre care e chestionat.
Într-un interviu acordat publicaţiei spaniole Sport, fotbalistul catalan vorbeşte despre echipa de club, echipa naţională, despre Balonul de Aur şi despre multe alte subiecte de actualitate.
Nici cînd doarme nu uită de fotbal
- Ce-ţi spune această frază: "Fotbalul nu e o chestiune de viaţă şi de moarte, e mult mai mult decît atît"?
- Adevărul e că îmi sună foarte cunoscut. O am la capul patului. O citesc de fiecare dată înainte să adorm.
- Atît de mare fan eşti al citatelor legendarului antrenor al lui Liverpool, Bill Shankly?
- Fraza asta rezumă totul, e un fel de a trăi fotbalul, e pasiune, e felul în care eu îmi trăiesc viaţa. Fotbalul pentru mine e totul şi mi-a dat totul. Am multe motive să mulţumesc fotbalului. Am muncit pentru a ajunge unde sînt acum, dar am avut şi noroc. Sînt fericit că mă pot dedica acestui sport pe care îl iubesc, e marea mea pasiune. Şi mai ales acum, cu criza economică. Te uiţi în jur şi observi că sînt oameni care o duc rău, iar eu sînt un privilegiat. Sînt mulţumit de tot ce am. Sper să mai dureze mulţi ani forma pe care o am acum şi să mă pot bucura în continuare.
- Şi toate astea în ciuda faptului că ai suferit mult din cauza accidentărilor...
- Problema e că eu vreau să joc mereu. De multe ori discutam cu medicul echipei şi cu preparatorii şi îmi ziceau: "Trebuie să iei o pauză de 10-15 zile", iar eu jucam ziua următoare. Asta a fost problema mea. Nu am avut multe probleme musculare, dar pentru că am intrat nerefăcut am avut de suferit.
Chelsea, cea mai dureroasă amintire
- Cînd ai fost înlocuit, în meciul de pe Camp Nou, contra lui Real Madrid, erai destul de contrariat.
- Nu vreau să dau prea mare importanţă acelui moment. Am forţat pentru a juca, mă simţeam bine pe teren. Trebuia să egalăm. A fost o dezamăgire personală, dar atît. Nu am fost egoist, niciodată nu am fost şi niciodată nu voi fi. Era ceva personal, după un minut de la înlocuire îmi încurajam colegii şi m-am bucurat cînd am reuşit să marcăm, dar am fost dezamăgit cînd a marcat Cristiano.
- Apoi a venit eliminarea în faţa lui Chelsea...
- Da, în aceşti patru ani, cele mai mari dezamăgiri au fost finala de Cupă de anul trecut şi cele două meciuri din semifinalele Ligii Campionilor de anul acesta, care ne-au împiedicat să ajungem în finală.
- Care eliminare a fost mai dureroasă: contra lui Inter sau contra lui Chelsea?
- Chelsea, fără îndoială.
- De ce?
- A fost total nedreaptă. Inter s-a apărat bine, aproape că nu am avut ocazii de gol, dar cu Chelsea am avut multe şanse, am ratat penalty, am ratat singuri cu portarul, ocazii multe. Faci 2-0, joci în superioritate numerică, ratezi penalty. Nu se poate aşa ceva. Cu Inter trebuia să remontăm două goluri, era mai greu. Cu Chelsea aveam totul de partea noastră, totul era în mîinile noastre. Oricum, ambele au fost mari dezamăgiri.
- Cu cine ai ţinut în finală?
- Se calificaseră Torres şi Mata, îmi părea rău pentru ei, dar eu ţineam cu Bayern, pentru fotbalul bun pe care îl prestează. Un fotbal mult mai bun decît al lui Chelsea, pînă şi un orb vede asta. Mi-a plăcut mult finala. Robben a ratat penalty, părea că Chelsea era predestinată să cîştige această ediţie a Ligii Campionilor. Drogba comite două penalty-uri, cel la Cesc şi cel la Ribery şi apoi e eroul competiţiei. Aşa e fotbalul, se mişcă graţie micilor detalii.
"Cristiano nu merită Balonul de Aur"
- Se pare că anul ăsta "Balonul de Aur" va fi mai disputat ca niciodată. Pe cine vezi cîştigător?
- Messi! Scurt şi la obiect, deşi Mourinho spune încontinuu că ar trebui să-l ia Cristiano, pentru că a cîştigat campionatul. Înţelegem că Mou e prieten cu Cristiano, dar oamenii din fotbal pot întreba pe oricine. Băiatul ăsta (Messi) are două viteze: cea a minţii şi cea fizică. Noi, restul, avem doar o viteză, una dintre astea două. Nu există alt fotbalist care să le aibă pe amîndouă, ca Messi. D-asta e cel mai bun, numărul unu. El are viteză în picioare şi are viteza minţii.
- E adevărat ce se spune, că Leo decide totul la Barça?
- În ce sens?
- Că are puterea să decidă ca Eto'o să fie vîndut pentru că-l eclipsează, sau că are puterea să decidă plecarea lui Ibra, sau că nimeni nu îndrăzneşte să-i spună că nu e nevoie să joace toate meciurile.
- Astea sînt decizii pe care le ia antrenorul. Nu s-a mai bazat pe Ibra, nici pe Eto'o pentru că aşa a văzut Pep lucrurile. Messi este la fel de ascultat ca şi restul jucătorilor, aici tuturor ni se cere părerea. Sîntem un grup de căpitani în care Leo e cel de-al cincilea şi îi este cerută părerea la fel ca şi celorlalţi. Noi putem spune ce părere avem despre deciziile antrenorului, dar nu dictează vreunul dintre noi. Cel care decide e antrenorul, sîntem oameni civilizaţi. Nu există o dictatură a antrenorului aici şi, cu atît mai puţin a vreunui jucător. De cînd a fost numit al cincilea căpitan Messi nu a decis nimic el singur.
"Nu e sfîrşitul dominaţiei Barcelonei"
- Ai spus înainte ca Pep să facă publică decizia de a părăsi Barcelona că vestiarul nu e pregătit pentru această despărţire. Care e atmosfera acum?
- E adevărat că am spus asta, dar în acel moment nu mă gîndeam că înlocuitorul va fi Tito. Continuitatea pe care el ne-o oferă este bună pentru echipă. Îl vedem pregătit pentru misiunea asta şi îl respectăm foarte mult. Sîntem alături de el sută la sută. Ştie mult fotbal, te contagiază pentru că trăieşte fotbalul la mare intensitate. E la fel ca Pep. El a ştiut să îşi îndeplinească rolul de secund, a stat în umbră şi l-a lăsat pe Guardiola să fie lider. Acum e rîndul lui Tito să fie lider. Îl văd foarte pregătit pentru asta.
- De ce există atîtea îndoieli din partea oamenilor din club sau care au lucrat la club faţă de Tito?
- Mereu au existat îndoieli, nu erau convinşi nici că eu şi Iniesta putem juca împreună, sau că Pep era o variantă bună ca principal. S-au îndoit şi de Messi cînd nu marca. Lumea e foarte exigentă, asta e Barça. Am fost întrebat acum cîteva zile ce părere am despre ce spune Cruyff şi am răspuns la fel, toţi sîntem liberi să ne dăm cu părerea şi să cerem anumite lucruri celor care joacă. Am trăit 14 ani aşa. Nu te poţi supăra din cauza a ceea ce zice unul sau altul. Sîntem pregătiţi pentru orice fel de declaraţii: ale lui Laporta, Cruyff sau ale oricui din exterior. Noi continuăm să facem ce ştim, să muncim şi să cîştigăm. Să demonstrăm că sîntem o echipă învingătoare.
- Ce spui despre declaraţia lui Cristiano, care a vorbit despre "finalul dominaţiei Barcelonei"?
- Nu sînt deloc de acord cu Cristiano. Ce final de ciclu e ăla cînd cîştigi 14 trofee din 19, iar Real cîştigă două din 19? Noi am cîştigat sezonul ăsta 4 titluri din 6, iar ei unul din 4. Nu văd nicăieri un final de ciclu.
- L-ai vizitat pe Abidal după ce a fost externat?
- Nu, încă nu, dar am vorbit mult cu el. Mai mult, îl cunosc bine pe Garcia Valdecasas, pentru că l-a operat pe tatăl unui prieten de-ai mei şi îl respect foarte mult. Mi-a spus că Abi e bine, că starea lui e stabilă, că la început i-a fost un pic greu, dar că era ceva normal pentru că a fost un caz complicat. Ne-a dat un exemplu impresionant. Cel mai important din cariera mea sportivă şi poate din viaţa mea. Îi mulţumim pentru tot ce a dat acestei echipe. Familia sa e excepţională. A fost foarte emoţionant cînd am mers la el acasă, înainte de operaţie.
- Credeam că certurile între internaţionalii de la Barça şi de la Madrid sînt de domeniul trecutului, dar Del Bosque a lăsat să se înţeleagă că Ramos şi Pique nu suportă.
- Aici ne înţelegem bine cu toţii.
- Atunci de ce a lăsat să se înţeleagă asta?
- Nu ştiu, întrebaţi-l pe el. De cînd sînt unul dintre căpitanii naţionalei, dacă a existat o problemă, am discutat şi am rezolvat-o. Am avut întîlniri şi am vorbit despre tot faţă în faţă. Mai ales cu Iker. Dacă nu ar fi atmosferă bună, n-aş mai comenta. Chiar există o atmosferă bună la naţională. Vrem să facem din nou istorie, să cîştigăm Campionatul European şi să demonstrăm că această generaţie încă mai are un cuvînt de spus.
- E Villa cel mai bun "transfer" pentru sezonul viitor?
- Am suferit mult alături de el, a dat totul pentru a putea juca la Euro, dar, în cele din urmă nu a fost apt sută la sută şi a fost foarte sincer şi admirabil din partea lui să spună că nu e pregătit. Avem nevoie de el atît la naţională, cît şi la Barça. La echipa de club i-am simţit mult lipsa, e un marcator înnăscut, se demarcă bine. În afară de asta, mi-e şi un foarte bun prieten.
- E dificil să trăieşti între "sandrism" şi "laportism"?
- Nu. Eu mă gîndesc la binele echipei, nu-s de partea unuia sau a altuia. Eu vreau binele Barcelonei. Şi Laporta, şi Sandro Rosell sînt nişte tipi de nota 10, vor binele clubului. Am vorbit cu amîndoi, am o relaţie bună cu amîndoi şi adevărul e că amîndoi au făcut lucruri bune pentru club. Îi respect, ambii ne-au fost foarte aproape şi ne-au tratat foarte bine.
- Ai avut ocazia să-ţi iei rămas bun de la Pep?
- Da, deşi el nu e genul care să vorbească prea mult. Ne-am întîlnit la finalul meciului împotriva sărăciei, la stadion, şi ne-am mulţumit reciproc pentru tot ceea ce am realizat. I-am zis că-i vom simţi lipsa şi el ne-a spus acelaşi lucru.
- Vreo lacrimă, ceva?
- Nu. Am plîns destul anul acesta.
"Mai puţine trofee, dar un fotbal mai bun"
- Ţi se pare cumva că, deşi n-aţi cîştigat toate trofeele, aţi prestat cel mai bun fotbal din aceşti 4 ani?
- Da, cu fiecare sezon am jucat mai bine. Problema e că nu am fost atît de eficienţi ca în alţi ani, ne-a lipsit şi norocul. Cu fiecare sezon ne-am adaptat mai bine cerinţelor lui Pep, sistemelor dorite de el. Acel 3-4-3 ne-a ajutat să facem supermeciuri contra lui Milan sau contra Realului. Dar faptul că joci bine nu-ţi garantează mereu victoria. D-asta e aşa dificil să cîştigi.
- Faptul că Spania e favorită la cîştigarea Campionatului European e un dezavantaj?
- Nu are de ce să ne afecteze că sîntem văzuţi drept favoriţi. Sîntem, acceptăm asta pentru tot ce am obţinut în ultimii 4 ani, dar trebuie să fii la înălţime în fiecare an şi mereu adversarii au o dorinţă tot mai mare să ne învingă, ştiu cum jucăm. Dar avem o echipă foarte bună, în ciuda accidentărilor lui Villa şi Puyol, jucători-cheie pentru succesele din ultimii ani.
- Crezi că Germania e o candidată la cîştigarea CE 2012?
- Da, şi nu doar Germania, ci şi Olanda, Italia, Portugalia, Anglia. Au nevoie de acest titlu şi foamea de performanţă e mare. Noi sîntem liniştiţi acum, e adevărat, toată lumea e mulţumită de noi, dar trebuie să continuăm să muncim, să continuăm să cîştigăm.
sursa: Sport.es
- Adevărul e că îmi sună foarte cunoscut. O am la capătul patului. O citesc de fiecare dată înainte să adorm.
- Atît de mare fan eşti al aforismelor legendarului antrenor al lui Liverpool, Bill Shankly?
- Fraza asta rezumă totul, e un fel de a trăi fotbalul, o pasiune, e felul în care eu îmi trăiesc viaţa. Fotbalul pentru mine e totul şi mi-a dat totul. Am multe motive să mulţumesc fotbalului. Am muncit pentru a ajunge unde sînt acum, dar am avut şi noroc. Sînt fericit că mă pot dedica acestui sport pe care îl iubesc, e marea mea pasiune. Şi mai ales acum, cu criza economică. Te uiţi în jur şi observi că sînt oameni care o duc rău şi eu sînt un privilegiat. Sînt mulţumit de tot ce am. Sper să mai dureze mulţi ani şi să mă pot bucura în continuare.
- Şi toate astea în ciuda faptului că ai suferit mult din cauza accidentărilor...
- Problema e că eu vreau să joc mereu. De multe ori discutam cu Pruna şi Emili Ricart şi îmi ziceau: "Trebuie să iei o pauză de 10-15 zile", iar eu jucam ziua următoare. Asta a fost problema mea. Nu am avut multe probleme musculare, dar pentru că am intrat nerefăcut am avut de suferit.
- Cînd ai fost înlocuit, în meciul de pe Camp Nou, contra lui Real Madrid, ai ieşit destul de contrariat.
- Nu vreau să dau prea mare importanţă acelui moment. Am forţat pentru a juca, mă simţeam bine pe teren. Trebuia să egalăm. A fost o dezamăgire personală, dar atît. Nu am fost egoist, niciodată nu am fost şi niciodată nu voi fi. Era ceva personal, după un minut de la înlocuire îmi încurajam colegii şi m-am bucurat cînd am reuşit să marcăm, dar am fost dezamăgit cînd a marcat Cristiano.
- Apoi a venit eliminarea în faţa lui Chelsea...
- Da, în aceşti patru ani, cele mai mari dezamăgiri au fost finala de Cupă şi cele două meciuri din semifinalele Ligii Campionilor, care ne-au împieicat să ajungem în finală.
- Care eliminare a fost mai dureroasă: contra lui Inter sau contra lui Chelsea?
- Chelsea, fără îndoială.
- De ce?
- A fost total nedreaptă. Inter s-a apărat bine, aproape că nu am avut ocazii de gol, dar cu Chelsea am avut multe şanse, am ratat penalty, am ratat singuri cu portarul, ocazii multe. Faci 2-0, joci în superioritate numerică, ratezi penalty. Nu se poate aşa ceva. Cu Inter trebuia să remontăm două goluri, era mai greu. Cu Chelsea aveam totul de partea noastră, totul era în mîinile noastre. Oricum, ambele au fost mari dezamăgiri.
- Cu cine ai ţinut în finală?
- Se calificaseră Torres şi Mata, îmi părea rău pentru ei, dar eu ţineam cu Bayern, pentru fotbalul bun pe care îl prestează. Un fotbal mult mai bun, pînă şi un orb vede asta. Mi-a plăcut mult finala. Robben a ratat penalty, părea că Chelsea era predestinată să cîştige această ediţie a Ligii Campionilor. Drogba comite două penalty-uri, cel la Cesc şi cel la Ribery şi apoi e eroul competiţiei. Aşa e fotbalul, se mişcă graţie micilor detalii.
- Se pare că anul ăsta Balonul de Aur va fi mai disputat ca niciodată. Pe cine vezi cîştigător?
- Messi! Scurt şi la obiect, deşi Mourinho spune încontinuu că ar trebui să-l cîştige Cristiano, pentru că a cîştigat campionatul. Înţelegem că Mou e prieten cu Cristiano, dar oamenii din fotbal pot întreba pe oricine. Băiatul ăsta (Messi) are două viteze: cea a minţii şi cea fizică. Noi, restul, avem doar o viteză, una dintre astea două. Nu există alt fotbalist care să le aibă pe amîndouă, ca Messi. D-asta e cel mai bun, numărul unu. El are viteză în picioare şi are viteza minţii.
- E adevărat ce se spune, că Leo decide totul la Barça?
- În ce sens?
- Că are puterea să decidă ca Eto'o să fie vîndut pentru că-l eclipsează, sau că are puterea să decidă plecarea lui Ibra, sau că nimeni nu îndrăzneşte să-i spună că nu e nevoie să joace toate meciurile.
- Astea sînt decizii pe care le ia antrenorul. Nu s-a mai bazat pe Ibra, nici pe Eto'o pentru că aşa a văzut Pep lucrurile. Messi este la fel de ascultat ca şi restul jucătorilor, aici tuturor ni se cere părerea. Sîntem un grup de căpitani în care Leo e cel de-al cincilea şi îi este cerută părerea la fel ca şi celorlalţi. Noi putem spune ce părere avem despre deciziile antrenorului, dar nu dictează vreunul dintre noi. Cel care decide e antrenorul, sîntem oameni civilizaţi. Nu există o dictatură a antrenorului aici şi, cu atît mai puţin a vreunui jucător. De cînd a fost numit al cincilea căpitan Messi nu a decis nimic el singur.
- Ai spus înainte ca Pep să facă publică decizia de a părăsi Barcelona că vestiarul nu e pregătit pentru această despărţire. Acum cum sînteţi?
- E adevărat că am spus asta, dar în acel moment nu mă gîndeam că înlocuitorul va fi Tito. Continuitatea pe care el ne-o oferă este bună pentru echipă. Îl vedem pregătit pentru misiunea asta şi îl respectăm foarte mult. Sîntem alături de el sută la sută. Ştie mult fotbal, te contagiază pentru că trăieşte fotbalul la mare intensitate. E la fel ca Pep. El a ştiut să îşi îndeplinească rolul de secund, a stat în umbră şi l-a lăsat pe Guardiola să fie lider. Acum e rîndul lui Tito să fie lider. Îl văd foarte pregătit pentru asta.
- De ce există atîtea îndoieli din partea oamenilor din club faţă de Tito?
- Ei au mereu îndoieli, nu erau convinşi nici că eu şi Iniesta putem juca împreună, sau că Pep era o variantă bună ca principal. S-au îndoit şi de messi, cînd nu marca. Lumea e foarte exigentă, asta e Barça. M-au întrebat acum cîteva zile ce părere am despre ce spune Cruyff şi am răspuns la fel, toţi sîntem liberi să ne dăm cu părerea şi să cerem anumite lucruri celor care joacă. Am trăit 14 ani aşa. Nu te poţi supăra din cauza a ceea ce zice unul sau altul. Sîntem pregătiţi pentru orice fel de declaraţii: ale lui Laporta, Cruyff sau oricine altcineva din exterior. Noi continuăm să facem ce ştim, să muncim şi să cîştigăm. Să demonstrăm că sîntem o echipă învingătoare.
- Ce spui despre declaraţia lui Cristiano, care a vorbit despre "finalul dominaţiei Barcelonei"?
- Nu sînt deloc de acord cu Cristiano. Ce final de ciclu e ăla cînd cîştigi 14 trofee din 19, iar Real cîştigă două din 19? Noi am cîştigat sezonul ăsta 4 din 6 titluri, iar ei unul din 4. Nu văd nicăieri un final de ciclu.
- L-ai vizitat pe Abidal după ce a fost externat?
- Nu, încă nu, dar am vorbit mult cu el. Mai mult, îl cunosc bine pe Garcia Valdecasas, pentru că l-a operat pe tatăl unui prieten de-ai mei şi îl respect foarte mult. Mi-a spus că Abi e bine, că starea lui e stabilă, că la început i-a fost un pic greu, dar că era ceva normal pentru că a fost un caz complicat. Ne-a dat un exemplu impresionant. Cel mai important din cariera mea sportivă şi poate din viaţa mea. Îi mulţumim pentru tot ce a dat acestei echipe. Familia sa e excepţională. A fost foarte emoţionant cînd am mers la el acasă, înainte de operaţie.
- Credeam că certurile între internaţionalii de la Barça şi de la Madrid sînt de domeniul trecutului, dar Del Bosque a lăsat să se înţeleagă că Ramos şi Pique nu se înţeleg bine.
- Aici ne înţelegem bine cu toţii.
- Atunci de ce a lăsat să se înţeleagă asta?
- Nu ştiu, întrebaţi-l pe el. De cînd sînt unul dintre căpitanii naţionalei, dacă a existat o problemă, am discutat şi am rezolvat-o. Am avut întîlniri şi am vorbit despre tot faţă în faţă. Mai ales cu Iker. Dacă nu ar fi aşa, n-aş mai vorbi. Chiar există o atmosferă bună la naţională. Vrem să facem din nou istorie, să cîştigăm Campionatul European şi să demonstrăm că această generaţie încă mai are un cuvînt de spus.
- E Villa cel mai bun "transfer" pentru sezonul viitor?
- Am suferit mult alături de el, a dat totul pentru a putea juca la Euro, dar, în cele din urmă nu a fost apt sută la sută şi a fost foarte sincer şi admirabil din partea lui să spună că nu e pregătit. Avem nevoie de el atît la naţională, cît şi la Barça. La echipa de club i-am simţit mult lipsa, e un marcator înnăscut, se demarcă bine. În afară de asta, mi-e şi un foarte bun prieten.
- E dificil să trăieşti între "sandrism" şi "laportism"?
- Nu. Eu sînt barcelonist, nu-s de partea unuia sau a altuia. Eu vreau binele Barcelonei. Şi Laporta, şi Sandro Rosell sînt nişte tipi de nota 10, vor binele clubului. Am vorbit cu amîndoi, am o relaţie bună cu amîndoi şi adevărul e că amîndoi au făcut lucruri bune pentru club. Îi respect, amîndoi ne-au fost foarte aproape şi ne-au tratat foarte bine.
- Ai avut ocazia să-ţi iei rămas bun de la Pep?
- Da, deşi el nu e genul care să vorbească prea mult. Ne-am întîlnit la finalul meciului împotriva sărăciei, la stadion, şi ne-am mulţumit reciproc pentru tot ceea ce am realizat. I-am zis că-i vom simţi lipsa şi el ne-a spus acelaşi lucru.
- Vreo lacrimă, ceva?
- Nu. Am plîns destul anul acesta.
- Ţi se pare cumva că, deşi n-aţi cîştigat toate trofeele, aţi prestat cel mai bun fotbal din aceşti 4 ani?
- Da, o dată cu fiecare sezon am jucat mai bine. Problema e că nu am fost atît de eficienţi ca în alţi ani, ne-a lipsit şi norocul. Cu fiecare sezon ne-am adaptat mai bine cerinţelor lui Pep, sistemelor dorite de el. Acel 3-4-3 ne-a ajutat să facem supermeciuri contra lui Milan sau a Realului. Dar faptul că joci bine nu-ţi garantează mereu victoria. D-asta e aşa dificil să cîştigi.
- Faptul că Spania e favorită la cîştigarea Campionatului European e un dezavantaj?
- Nu are de ce să ne afecteze că sîntem văzuţi drept favoriţi. Sîntem, acceptăm asta pentru tot ce am cîştigat în ultimii 4 ani, dar trebuie să fii la înălţime în fiecare an şi mereu adversarii au o dorinţă tot mai mare să ne învingă, ştiu cum jucăm. Dar avem o echipă foarte bună, în ciuda accidentărilor lui Villa şi Puyol, jucători-cheie pentru succesele din ultimii ani.
- Crezi că Germania e o candidată la cîştigarea CE 2012?
- Da, şi nu doar Germania, ci şi Olanda, Italia, Portugalia, Anglia. Au nevoie de acest titlu şi foamea de performanţă e mare. Noi sîntem liniştiţi acum, e adevărat, toată lumea e mulţumită de noi, dar trebuie să continuăm să muncim, să continuăm să cîştigăm.
{{text}}