Teófilo Stevenson a trăit şi a murit în Cuba. Cum ar fi fost viaţa lui dacă ar fi acceptat să treacă la profesionism pentru a-l înfrunta pe Muhammad Ali?
Cuba e ţara lui Compay Segundo, omul care a cîntat, deseori învăluit în fumul parfumat al trabucului său, pînă la 95 de ani. Ar fi vrut să trăiască pînă la 115, cu 9 mai mult decît bunica sa, o fostă sclavă, dar l-au trădat rinichii. E şi ţara Celiei Cruz, regina salsei, cea care a murit cu dorul de a nu fi putut să revadă frumoasa ei Havană, după ce Fidel Castro i-a interzis întoarcerea în Cuba. A răpus-o o tumoare pe creier.
E ţara trabucurilor şi a trestiei de zahăr. A cerului albastru perfect. E ţara culorilor tari, a aromelor savuroase şi a oamenilor veseli. Săraci şi veseli, capabili să danseze în stradă pînă după miezul nopţii, împărţind între ei orez cu fasole şi cîteva guri de rom. E ţara în care îţi doreşti mereu să ajungi pentru că o simţi caldă, apropiată, învelită în dulceaţa muzicii şi legănată de valurile caraibiene.
E ţara lui Guillermo Cabrera Infante şi a alor săi "Trei tigri trişti". A lui Alejo Carpentier, cel care a făcut portretul dictatorului pînă la ultimul fir de păr în "Recursul la metodă". E şi ţara lui Zoé Valdés, scriitoare opozantă a regimului Castro, care s-a refugiat la Paris pentru a-şi scrie romanele premiate. "Eternitatea clipei" e minunată.
Cuba e ţara lui Teófilo Stevenson. Boxerul-legendă al anilor '70-'80. Triplul campion olimpic, la ediţii consecutive. Sportivul pe care adversarii nu-l puteau atinge pentru că era tehnic, maiestuos, exploziv în ring. Stevenson a trăit toată viaţa lui în Cuba, în provincia Las Tunas. Pînă cînd, acum trei zile, inima lui a decis să se oprească. Avea 60 de ani şi cîteva luni.
Ce s-ar fi întîmplat cu Teófilo dacă ar fi acceptat oferta de a trece la profesionism pentru da piept cu Muhammad Ali în anii '70? Dacă ar fi trădat Cuba lui Fidel pentru o viaţă în capitalismul american? Cum ar fi făcut-o? În 1996, am cunoscut la Atlanta un cubanez care era pilot pe un avion care împrăştia îngrăşăminte. A reuşit să ajungă în State deturnînd micul aparat de zbor şi a scăpat prin minune să nu fie împuşcat la aterizare. Trăia gătind mîncăruri ca în ţara lui, tamales, congrí şi tostones, şi privea deseori peste umăr. Doar ca să fie sigur.
S-ar fi transformat Teófilo într-un prematur Elián González, puştiul de 6 ani care a ajuns la Miami în 1999 după ce mama lui şi alţi fugari s-au înecat la scufundarea bărcii lor de aluminiu? A fost recuperat de tatăl lui şi adus înapoi în Cuba. Acum e militar şi tînăr comunist. Sau ar fi făcut precum eroul lui Jesús Díaz din "Spune-mi ceva despre Cuba", dentistul Stalin Martínez, s-ar fi prăjit la soare pe terasa blocului din Miami al fratelui său, Lenin, ca să pară că a petrecut zile întregi pe mare?
Cred însă că, pur şi simplu, Teófilo Stevenson nu putea părăsi Cuba. Era prea mare acolo şi în lume pentru a risca. Milioanele de dolari eventual cîştigate la profesionism ar fi fost plătite cu viaţa. O viaţă pe care a decis s-o oprească inima lui, luni, la 60 de ani. Fin del cuento.
{{text}}