"Nu pot sa cred ca Marcel nu mai e. Acum doua saptamini a fost la mine acasa. Am vazut de atunci ca e ceva in neregula, pentru ca nu mai vorbea mult, el care nu-i tacea gura o secunda", povesteste Vasile Nistor, fostul campion european de box, de la Goteborg, din 1991, editia la care Beresoaie a luat bronzul. Marcel Beresoaie (43 de ani) a murit din cauza unei tumori canceroase, la cap, si a fost inmormintat ieri la Cimitirul Bellu catolic. "Un om extraordinar. Am fost colegi la Rapid si eram nedespartiti. Cite prostii am facut impreuna, cite amintiri ne leaga, nu am fire de par in cap! Tin minte ca eram odata la sauna, in Bucuresti, si doi homosexuali s-au luat de noi. Eu aveam 18 ani si mi-era frica. Noroc cu Marcel, cind i-a dat unuia un croseu de stinga, l-am inviat cu apa", continua Nistor.
La CM din Australia, 1991, Nistor si Beresoaie au pus tara la cale. "Ne-am facut planul sa raminem acolo dupa Mondiale. Ne gasiseram si de munca, ajutati de niste romani de acolo. Marcel s-a razgindit insa cu doua zile inainte de plecare. I se facuse dor de sotie si copii. Ne-am intors acasa, in Romania. Poate daca am fi ramas acolo, acum ar fi trait", a incheiat Vasile.
"Nu a murit din cauza boxului!"
Presedintele FRB, Rudel Obreja, a fost si el coechipier la lotul national cu Beresoaie. Rudi crede insa ca Marcel nu a murit din cauza boxului. "Problemele din afara boxului l-au terminat. Am inteles ca a primit citeva bite in cap pe cind lucra ca bodyguard la un restaurant, apoi a cazut, tot in cap, intr-un canal. In timp, aceste lovituri au contat", a declarat Obreja.
Profesionist in Australia
Mihai Lauruc, fost coechipier cu Beresoaie, l-a dus in 1998, in Australia, unde Marcel si-a inceput carirera la profesionism. "A avut inima mare. S-a facut repede respectat si acolo. Marcello Romano l-au numit australienii, fiind antrenat de Joe Fenek, cel care i-a stat in colt si lui Tyson", a povestit Lauruc. Ultimul meci la profesionism pentru Beresoaie a avut loc in 2005, la Mangalia, Marcel invingindu-l prin KO in runda a treia pe Mihai Gearba.
{{text}}