Corespondenţă din Ucraina de la Ovidiu Ioaniţoaia! La vie en vert » Nu e ceea ce crezi. Nu descoperi oraşul minerilor. Doneţk este oraşul verde

Îţi spui din prima clipă că n-ai ce să aştepţi de la Doneţk, cel mai important oraş din Ucraina de Est, ajuns la un milion de suflete, aflînd că el s-a chemat Stalino între 1924 şi 1961. Oficial, numele ar fi venit de la rusescul stali (oţel), numai că aici, poveste valabilă pentru întreaga regiune Donbass, principala industrie e cea carboniferă, nu siderurgică. O certifică şi statuia minerului de bronz ce întinde către un oaspete imaginar o bucată de cărbune de parcă ar oferi o pîine.



Uriaşul personaj pare uşor ridicol, amintind de o lume pe care mulţi ar vrea s-o uite. Intitulat Slavă muncii de miner, monumentul nu doar sună proletar, comunist, ci chiar arată! A constituit încă un motiv să-mi închipui că voi descoperi un oraş muncitoresc de moştenire sovietică, monoton şi trist, lipsit de culoare şi de aplomb. Voi constata repede că m-am înşelat.



Lenin cu şapcă

Cea mai importantă statuie, plasată în piaţa omonimă din centrul oraşului, îl înfăţişează pe Lenin, a cărui frunte adăpostită sub şapca tradiţională se înalţă pînă la etajul 5 al blocurilor din jur! E mult mai mare decît cea demolată la Bucureşti. Surprinzător, nimeni nu pare să ştie şi nici nu scrie nicăieri în ce an s-a ridicat statuia respectivă. La cîteva sute de metri mai încolo, te priveşte de la 6 metri înălţime Fiodor Sergheev, zis Artem, un hatman pe care se aude, realitate?, legendă?, că l-ar fi adoptat însuşi Stalin!



Îi întrebi pe localnici, într-o doară, ca să nu-i superi, ce-i cu mastodonţii ăştia şi de ce îi mai păstrează? Nu-ţi lasă impresia că i-ai deranjat, dimpotrivă, acceptă cu plăcere dialogul: "E istoria noastră, cu bune şi cu rele, nu ne-ar onora să ne dezicem de ea".



Beatles şi Bubka

Încărcat de verdeaţă, căci parcurile se întind kilometri în şir pe malul rîului Kalmius şi de-a lungul Prospektului Artem, larg cît Dunărea, cu 6 benzi de circulaţie, oraşul nu numără doar statui de inspiraţie politică. Una îl reprezintă pe galezul John Hughes, întemeietorul urbei, alta pe marele poet ucrainean Sevcenko, vecin de soclu cu colegul său rus Puşkin, o a treia pe tenorul Solovianenko, născut la Doneţk şi îmbrăcat în costumul din Rigoletto, oamenii de-aici par să aibă cultul monumentelor!



Există şi un grup statuar, dezvelit în 2006, al celor patru Beatlesi, dar şi o statuie ce-l înfăţişează cu prăjina în mînă pe Serghei Bubka, campionul olimpic şi multiplul recordman al lumii fiind din partea locului. Ca şi, dacă discutăm despre sport, gimnasta Polina Astahova, scrimerul Viktor Sidiak şi fotbalistul Serghei Rebrov.



Banii lui Ahmetov

Deşi citesc că UNESCO l-ar fi desemnat în 1970 "cel mai dezvoltat oraş industrial din lume", mărturisesc că n-am prea priceput ce si cum, persoane autorizate, între care şi Mircea Lucescu, afirmă că Doneţkul a crescut vertiginos mai ales în ultimul deceniu. Practic, o dată cu ascensiunea lui Rinat Ahmetov, unul dintre bogătaşii planetei, locul 39 în Topul Forbes, cu o avere estimată la 16 miliarde de dolari.



Probabil că Doneţkul ar fi avansat şi fără afacerile lui Ahmetov, nu însă în acelaşi ritm. Patronului echipei Shakhtar, dar şi proprietarul a două hoteluri de lux, i se datorează şi ridicarea stadionului-bijuterie Donbass Arena, în care a investit circa 300 de milioane de euro.



Pui de zgîrie-nori

În intervalul amintit, oraşul s-a dotat cu o gară nouă şi cu un aeroport ultramodern, botezat Prokofiev în cinstea ilustrului compozitor originar, şi el, din regiune. Continuă să se construiască rapid şi pe verticală, drept pentru care se înmulţesc văzînd cu ochii clădirile cu geometrie îndrăzneaţă, numărînd 25–30-35 de etaje. Preconizate a fi centre de business, ele nu-s chiar nişte zgîrie-nori, dar nici departe nu sînt.



Oricum, curat şi îngrijit, poate în mod special şi pentru că găzduieşte Euro 2012, Doneţkul arată mai bine decît am bănuit. Pare mai presus decît centrul unei provincii (oblast) pierdute la marginea stepei. E şi motivul pentru care în destule privinţe, nu numai la fotbal, îndrăzneşte să rivalizeze cu capitala Kyiv, rusescul Kiev, pe care o şi depăşeşte la unele capitole.



Preţuri ca la Paris

Şi pentru că în aceste zile întîlneşti miliţieni la fiecare pas, sau măcar la fiecare colţ de stradă, Doneţkul e un loc liniştit, calm, sigur. Umbli în voie, n-ai de ce să te temi. Cetăţenii se arată amabili chiar şi atunci cînd, majoritatea cazurilor, nu pricep nici o limbă străină şi, ca atare, habar n-au ce vrei de la ei. Îi simţi însă că doresc să te ajute, să te îndrume.



Altminteri, cu excepţia puştoaicelor cochete ce defilează pe tocuri de 15 de crezi că tocmai s-au întors de la parada modei, oamenii se îmbracă mai degrabă modest, muncitoreşte. Predomină culorile cenuşii, stinse. De-aia nici nu par foarte veseli, deşi e posibil să fie. Surprinzător, preţurile la haine, uneori şi la mîncare, sînt piperate, mai sus decît la noi, comparabile chiar cu cele de la Paris sau de la Londra! Se întîmplă şi din pricină că, faţă de restul ţării, salariile sînt mai mari la Doneţk, cel puţin aşa se laudă şi, în acelaşi timp, se plîng localnicii. Iar unde-s bani, sînt şi scoruri.



Taximetrişti simpatici

Ca pretutindeni, şoferii de taxi formează şi aici o categorie specială. Cînd te văd străin, nu ştiu cum să te plimbe pe coclauri ca să te fraierească de cît mai multe grivne (10 la un euro). De la Park Inn Hotel la Doneţk City, mall-ul din care nu lipseşte nici un magazin de marcă, ba posedă şi un Vertu Shop, unde iei un telefon mobil şi cu 10.000 de euro, un drum costă la ducere 20 de grivne, iar la întoarcere 60–70, uneori 80!



Ceri bon de decont, şoferul se face că-l caută, se jură pe toţi sfinţii că-l va găsi, dar îşi aminteşte brusc de Hagi şi te roagă să-i dai, ori măcar să-i trimiţi, o poză cu acesta. Te-apucă rîsul, dar nu te poţi supăra pentru că şoferii de taxi de la Doneţk posedă arta de a fi simpatici. Tu vrei să pleci, însă el nu se mai opreşte din turuit, te şi apucă de mînecă! În sfîrşit, ca o ultimă curiozitate, nicăieri în Ucraina nu poţi pune benzină în rezervor fără să treci mai întîi pe la casă. Abia după aceea bagi combustibil de cît ai plătit, de unde şi întrebarea cum ai ghicit cît trebuie să achiţi pentru a face plinul?!

AICI GĂSEŞTI tot ce trebuie să ştii despre Euro 2012, într-un spectaculos modul oferit de gsp.ro în parteneriat cu AFP. Program, loturi, CV-urile tuturor jucătorilor, statistici complete, totul într-o prezentare de excepţie, în exclusivitate pentru cititorii gsp.ro!