Rareş Dumitrescu, Florin Zalomir, Alexandru Sireţeanu şi Tiberiu Dolniceanu au condus jumătate din întîlnire, dar pînă la urmă au luat argintul
Mihai Covaliu spunea după concursul de la individual că e mulţumit de băieţii săi, că au avut un pic de ghinion şi că aşteaptă concursul pe echipe. Ieri, în sala Pala Borsani, Rareş Dumitrescu, Florin Zalomir, Alexandru Sireţeanu şi Tiberiu Dolniceanu au scris o altă istorie, diferită de cea de vineri. Concentrare, determinare şi rapiditatea. Sabia e o armă care nu te lasă să respiri. Totul e alert şi în viteză. Aşa cum au fost şi băieţii lui Mihai Covaliu.
La 10:30, au intrat pe planşă, într-o încăpere adiacentă sălii principale. Au învins Georgia cu 45-36, dar l-au pierdut pe Tiberiu Dolniceanu, care încă mai simţea dureri la glezna pe care a rănit-o în concursul de la individual.
Au ajuns în sala mare, ca să se întîlnească cu Belarusul. Echipa care le-a făcut multe zile negre sabrerilor români, cu meciuri decise la o singură tuşă. La fel ca arma cu care trag, ei sînt alerţi. Sărbătoarea lor după fiecare tuşă e mult mai zgomotoasă. Numai Mihai Covaliu stă pe bancă şi notează. Rareş a început un pic mai ezitant. Dar nu-i nimic, mai sînt mulţi paşi de făcut pe pe planşa albastră. "Sire" o duce pe România în avantaj. Florin Zalomir e în povestea cu ziua cea bună, privirea lui trimite frica în adversar. Tiberiu Dolniceanu, care stătea pe podea, sare în picioare cu ambii pumni ridicaţi. 20-19, 25-21, 30-24 după ce Sireţeanu, Dumitrescu şi Zalomir au fost pe planşă.
Nimic nu poate să meargă rău azi, energia e mai mult decît pozitivă. Cova simte şi rîde la cîte o decizie care nu-i convine. E calm pentru elevii săi. Timpul se scurge, iar sabrerii i-au dominat pe belaruşi prin zgomot, prin determinare, prin acţiuni. Sireţeanu, Zalomir şi Dumitrescu sînt falnici, privesc înainte şi cîştigă. "Bravo ţie!" e încurajarea preferată în tabăra masculină a României. Au prins semifinalele cu săbiile după 45-36 cu o echipă de coşmar.
Minute alerte, băieţi transpiraţi, dar fericiţi. În sală e un aer nerespirabil. Sabrerii dau o fugă să adune nişte aer proaspăt în plămîni, afară, la soare. Beau apă multă. Germania e echipa pe care trebuiau să o învingă pentru a merge şi ei la castelul de la Legnano. Ajunge să-i priveşti ca să înţelegi unde le e mintea. Tuşă după tuşă, strigăt după strigăt, pumn strînşi şi multă inteligenţă. Partea a noua a întîlnirii dintre Germania şi România îi aparţine lui Florin Gelu Zalomir. Sire strigă: "Hai, Geluţu!". Cova vorbeşte liniştit: "Nu trebuie să te gîndeşti la scor, e doar un asalt, îţi faci treaba". Zalo a apăsat butonul de concentrare. Pierde o tuşă. "Nu uita că el e neliniştit!", îi strigă Cova. Fiecare tuşă e sărbătorită apoi cu un strigăt înfricoşător. Rareş stă în picioare şi se uită. Cova ştie ce are pe planşă şi e liniştit. Şi Zalo încheie întîlnirea cu 45-34. La castel aveau întîlnire cu Rusia.
După cîteva ore şi după finala feminină de spadă, Rareş, Alexandru, Tiberiu şi Florin au urcat pe planşă. Au condus jumătate din întîlnire, dar ruşii au fost mai decişi, mai decisivi în momentele importante. A fost 45-42, dar băieţii au dat un semn că trebuie să se conteze şi pe ei la Jocurile Olimpice.
Finală: România-Rusia
Florin Zalomir-Alexei Iakimenko 5-3 (5-3)
Rareş Dumitrescu-Nicolai Kovalev 5-3 (10-6)
Tiberiu Dolniceanu-Veniamin Reşetnikov 5-7 (15-13)
Florin Zalomir-Nicolai Kovalev 5-4 (20-17)
Tiberiu Dolniceanu-Alexei Iakimenko 5-7 (25-24)
Rareş Dumitrescu-Veniamin Reşetnikov 2-6 (27-30)
Alexandru Sireţeanu-Nicolai Kovalev 5-5 (32-35)
Florin Zalomir-Veniamin Reşetnikov 3-5 (35-40)
Rareş Dumitrescu- Alexei Iakimenko 7-5 (42-45)
{{text}}