Portarul roş-albaştrilor a dezvăluit că i s-a propus să participe la blaturi, dar nu ar face asta niciodată, indiferent de banii care i s-ar oferi.
- Răzvane, direct la subiect, nu-i aşa că ţi-ai dori ca Tătăruşanu să plece pentru ca tu să devii titular la Steaua?
- Nu ştiu de ce toată lumea a înţeles că eu aş avea ceva cu Ciprian. Eu abia aştept ca el să vină în cantonament, e colegul meu şi cel cu care mă voi duela pentru un loc de titular. Totuşi, pentru binele lui, cred că ar fi timpul să plece, are vîrsta perfectă, un portar la anii ăştia e pe val.
- Mai crezi că poţi fi titular?
- Ce întrebare e asta? Pentru lucrul ăsta mă antrenez, mă pregătesc zi de zi şi îmi aştept rîndul. Înţeleg unde baţi, dar eu nu mă dau niciodată bătut.
- Da, dar interesul clubului e să-l promoveze pe Tătăruşanu pentru a-l putea vinde.
- Clubul are interesul lui, aşa e, dar asta nu înseamnă că eu nu voi avea şansa mea.
- Ai 32 de ani, cît te gîndeşti să mai aperi?
- Pînă la 40. Noi, portarii, putem duce mai mult decît un jucător de cîmp.
- Cum e pentru tine perioada asta?
- E grea, ca pentru toţi colegii mei, dar nu ne putem plînge. Mie stilul lui Mister îmi aduce aminte de Piţurcă, dînsul avea aceleaşi reguli stricte şi aceleaşi metode de pregătire fizică.
"Îi pup pe socrii mei!" :)
- Ai timp după o zi cu trei antrenamente să mai faci ceva?
- Ne mai uităm la meciurile de la Euro, dar uneori nu prindem finalul. Nici pe internet nu mai am timp să intru, atît de obosit cad. Singurul mod prin care mai comunic cu cei de acasă e să-i sun două minute pe zi.
- Ţi-e dor de cei de acasă?
- Normal. Îmi lipseşte soţia mea, copilul meu, mama, tata. Aaa, şi socrii, îi pup şi pe ei, bine că nu i-am uitat!
- Se vorbeşte de plecarea lui Tătăruşanu, dar tu nu ai fi tentat de un transfer?
- Eu cred că a trecut vremea mea.
- Totuşi, poate pentru bani mai mulţi...
- Aş pleca dacă ar fi o ofertă bună, dar acolo unde sînt bani mulţi, în Arabia, în Asia, nu transferă portari străini. Ăsta e marele meu dezavantaj, că m-am făcut portar!
- Regreţi?
- Nu, glumesc! Am încercat vreo doi ani să fiu atacant, dar şi eu, şi antrenorul meu ne-am dat seama că nu merge şi am trecut în poartă.
"Meciul vieţii l-am făcut în 1997!"
- Eşti mulţumit de cît de des ai apărat la Steaua?
- Niciodată nu pot fi mulţumit. Am apărat, dar nu atît cît aş fi vrut. Dar dacă voi munci, o să apăr mai mult.
- Care e cel mai bun meci al carierei tale?
- Stai să mă gîndesc. Să ştii că şi la Steaua am făcut meciuri bune, cu excepţia acelui 0-5 de la Haifa. Dar cel mai reprezentativ meci al meu a fost în 1997, cînd jucam la Sportul şi ne băteam la promovare. Ştiu că într-un meci cu Diplomatic Focşani am apărat două penaltyuri, în minutele 83 şi 85, şi am cîştigat cu 1-0.
- Tu ce-ai fi făcut dacă erai în locul lui Cech şi ai fi suferit aceea accidentare?
- Doamne fereşte de un asemenea accident! Dar la cum mă cunosc, nu cred că aş fi cedat. Îmi plac provocările şi nu mă dau atît de repede bătut.
- Spune-mi un lucru pe care nu l-ai face niciodată în viaţa ta.
- Să joc într-un blat.
- Ţi s-a cerut asta?
- Da, eram la Sportul şi m-a sunat cineva. I-am zis că nu mă interesează, nu vreau să aud niciodată de asta, indiferent de suma care mi s-ar propune. Nu mai contează cine e, nu vreau să-i dau numele.
- Dacă mîine ai fi nevoit să te laşi de fotbal, ai avea destui bani să trăieşti?
- Ştii cum se spune, banii nu sînt niciodată de ajuns. Nu aş duce-o rău, dar mă gîndesc să mai joc, să mai strîng ceva.
- I-ai investi într-o şcolă de portari, de exemplu?
- Să ştii că nu e o idee rea, la noi nu sînt asemenea şcoli unde puştii să înveţe meseria asta. E de studiat, acum mă concentrez însă la cariera mea de fotbalist! V-am spus doar, mai am 8 ani de apărat.
"Cînd eram puşti îmi plăcea Schemeichel. Acum Cassillas mi se pare numărul unu în lume şi la acest Euro" (Răzvan Stanca, portar Steaua)
"Dintre noile achiziţii, Rocha m-a impresionat cel mai mult. La jocurile cu mingea are nişte execuţii fabuloase" (Răzvan Stanca, portar Steaua)
{{text}}