Documentarul "The Dream Team" a dezvăluit povestea şocantă şi nespusă pînă acum a echipei de vedete care a cucerit aurul la JO de la Barcelona.
Miercuri seară, în America s-a difuzat documentarul "The Dream Team", un film de 90 de minute în care 12 dintre baschetbaliştii care au adus titlul olimpic în 1992 şi-au povestit aventura de acum 20 de ani.
Acela a fost anul în care pentru prima dată jucătorilor din NBA li s-a dat voie să ia parte la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Aşa că SUA s-au prezentat cu ce avea acea generaţie mai bun: Michael Jordan, Magic Johnson, Larry Bird sau Charles Barkley. Au jucat 8 meciuri la Barcelona, zdrobind totul. Cea mai mică diferenţă a fost înregistrată în meciul cu Croaţia, din finală, 32 de puncte, 117-85.
Documentarul nu dezvăluie numai părţile plăcute ale experienţei din 1992, ci mai ales pe cîteva dintre cele neplăcute. De exemplu, scoate în evidenţă tensiunile dintre Johnson şi Jordan care îşi doreau fiecare pentru el titlul de cel mai bun jucător din NBA. Sau că, în timpul perioadei de pregătire, o echipă formată numai din studenţi a îngenuncheat marele Dream team într-un meci de antrenament.
Bere şi jigniri
De asemenea aflăm şi că Larry Bird era şi a rămas un fan al berii Budweiser, dar şi că Laettner se simţea intrusul în echipa vedetelor - şi a fost tratat de multe ori aşa. Întregul film este presărat din plin cu filmări rare din viaţa şi din cariera celor care au constituit atunci cea mai bună echipă din toate sporturile, din toate timpurile.
O altă problemă a echipe era Barkley şi gura lui mare, cu care reuşise să jignească pînă atunci în stînga şi-n dreapta. De asemenea, filmul abordează un aspect delicat, neselecţionarea lui Isiah Thomas, cunoscut drept un jucător agresiv, pe care aproape nici unul dintre baschetbalişti nu l-a vrut în Dream Team. Nici unul, dar mai ales Jordan, al cărui rival declarat era.
Cea mai şocantă este însă declaraţia lui Michael Jordan, cel care nu vedea nimic în faţa ochilor în afară de NBA. "Mă rugam la Dumnezeu să nu cumva să le vină ideea să mă cheme la naţională. Deja mă gîndeam la o cale politicoasă de a refuza". Pînă la urmă un oficial l-a convins că Olimpiada era mult mai importantă decît finala NBA.
44 de puncte a fost diferenţa medie cu care Dream Team şi-a depăşit adversarii la JO din 1992
"Nu eram sigur că merit să fiu chemat în Dream Team" (Scottie Pippen)
Ce fac unii dintre ei azi
Barkley - analist TV, dependent de jocurile de noroc
Bird - logo-ul reţelei Twitter este făcut după numele lui
Drexler - comentator pentru meciurile lui Houston Rockets
Ewing - antrenor secund la Orlando Magic
Johnson - afacerist de mare succes
Jordan - implicat în baschet şi afaceri
Laettner - filantrop, are un camp de baschet
Robinson - are un fiu jucător de fotbal american
{{text}}