La JO 1972 de la Munchen, grupul umoristic britanic Monty Python a interpretat un scheci inedit: Germania-Grecia cu Heidegger sau Platon pe teren, arbitru Confucius şi proteste argumentate!
Celebrul grup de comedie britanic Monty Python, în vogă la BBC în anii '70, a devenit pentru umor ceea ce Beatles înseamnă în muzică. Ideea unui meci de fotbal suprarealist, în care Germania filozofilor e învinsă de Grecia lui Aristotel, a fost primită extraordinar.
Scheciul a fost interpretat chiar pe un stadion, arena Grunwald (Munchen), cu ocazia Olimpiadei din '72. Azi, pe Grunwald joacă echipele secunde ale celor de la TSV Munchen şi Bayern.
Bătrînii greci şi inovaţiile lui Martin Luther
În togă şi fără selecţioner, aşa apăreau grecii pe teren în scenariul britanicilor. Cu o echipă mai bătrînă şi mai defensivă decît nemţii, aşa cum se vor prezenta colegii lui Karagounis şi în "sfertul" de astăzi! Un 4-4-1-1 cu Platon între buturi, Socrate căpitan şi vîrf unic.
De partea celalaltă, nemţii cu Martin Luther pe bancă şi o echipă chinuită de indisponibilităţi: austriacul Wittgenstein naturalizat pe ultima sută de metri (culmea, Germania de azi are fotbalişti cu origini străine ca Boateng, Podolski sau Gomez!) şi "plomba" Beckenbauer într-o postură neobişnuită, de mijlocaş!
Nietzsche, "galben" pentru proteste!
Arbitrii întîlnirii: marele Confucius, cu o clepsidră în loc de cronometru, şi doi sfinţi filozofi, Toma d'Aquino şi Augustin, pe post de asistenţi cu nimburile de rigoare! "Centralul" chinez şi-a verificat... nisipul (!) şi a pornit partida cu un gest larg.
Prima repriză a fost una plictisitoare, cu nemţii mai mult în contemplare, cu mîinile la bărbie încă din primul sfert de oră. După pauză însă, atmosfera s-a încins, iar Nietzsche a primit "galben" pentru proteste: i-a reproşat arbitrului Confucius că nu are liberul arbitru!
Evrika! Socrate, man of the match!
În minutul 88, Karl Marx a intrat în locul lui Wittgenstein, dar singurul gol al partidei avea să fie marcat de greci, chiar în minutul următor: Arhimede are o idee şi strigă, fireşte, "Evrika!". Reuşeşte un un-doi cu Socrate, îi pasează lui Heraclit, care trece uşor de Hegel şi centrează ideal pentru plonjonul lui Socrate: 1-0, minutul 89, va fi şi scorul final.
În zadar a încercat Kant prin imperativul categoric să demonstreze că scorul, din punct de vedere ontologic, există doar în imaginaţie. Confucius a fost ferm chiar şi cînd Marx a invocat ofsaidul!
GERMANIA 4-2-4
"Iluministul" Leibniz - "Imperativul" Kant, "Idealistul" Hegel, "Voinţă" Schopenhauer, "Identitate" Schelling - "Kaiserul" Beckenbauer, "Pshiatrul" Jaspers - "Romanticul" Schlegel, "Austriacul" Wittgenstein ("Stîngaciul" Marx, 88), "Nihilistul" Nietzsche, "Fenomenologul" Heidegger
Antrenor: Martin "Reformatorul" Luther
GRECIA 4-4-1-1
"Părintele "Platon - "Stoicul" Epictet, "Logicul" Aristotel, "Tragicul" Sofocle, "Necesarul" Empedocle - "Noul Platon" Plotin, "Atomistul" Epicur, "Obscurul" Heraclit, "Presocraticul" Democrit - "Creatorul" Arhimede - "Geniul" Socrate
Arbitru: Confucius (China). Asistenţi: Sf. Toma D'Aquino (Italia), Sf. Augustin (Algeria)
{{text}}