Portugalia e în creştere, are un lider capricios dar determinant, cunoaşte adversarii pe de rost şi finalizează în perioadele cînd ibericii scad ritmul.
Mai obosiţi, Xavi şi compania înfruntă în premieră la Euro un 4-3-3, practicat de o echipă relativ scundă, iute şi tehnică, cu îmbunătăţiri faţă de Portugalia 2010 care administra Spaniei cea mai grea înfrîngere din ultimii 50 de ani (4-0). Analiza tactică şi cifrele InStat încurajează visul lui Paulo Bento.
Spania n-a înfruntat la Euro un 4-3-3 ca al Portugaliei. O presiune defensivă amplă, echilibrată de un vîrf autentic, motorizată cu aripi flamboaiante, tip Nani-Ronaldo, şi fundamentată de un mijloc tehnic, coerent şi iute. Plus doi fundaşi laterali truditori şi creativi, Coentrao şi Pereira.
Ibericii au umilit staticul 4-4-2 irlandez, ermeticul 4-1-4-1 francez (visat 4-3-3, dar cu Debuchy la blocaj!). Croaţia a terminat în 4-1-3-2 şi a făcut Spania să sufere pe final, cu cinci fotbalişti ofensivi peste Pique şi Ramos. Cu Italia, Spania a avut în faţă 3-5-2, şase în atac: două vîrfuri, Pirlo, Marchisio şi Motta, Giaccherini în dreapta. Şi a luat gol.
2 zile de recuperare în minus a avut Spania faţă de Portugalia. Diferenţă considerabilă, avînd în vedere şi faptul că primul 11 al Spaniei a disputat în acest sezon, cumulat, cu 112 partide mai mult decît cel al Portugaliei!
5 cuvinte-argument pentru Portugalia
Ronaldo. În patru meciuri, spaniolii n-au avut adversar o echipă cu lider, deţinătoare de jucător exponenţial. Nu s-au întîlnit cu capricii şi sclipiri de geniu. Antidotul la schematismul iberic poate fi tocmai o invenţie CR7, decisivă.
Evoluţie. Lusitanii au progresat de la meci la meci (Danemarca-Olanda-Cehia) la numărul de atacuri (76-78-103), minutele de posesie (21-22-30) şi procentajul paselor corecte (78%-79%-82%). Azi pot atinge forma maximă.
Realbarca. Cu Fabregas titular, Spania are 5 jucători de la Barcelona şi 4 de la Real. Coentrao-Pepe-Ronaldo, triunghiul de diamante lusitan, cunoaşte perfect atît jocul catalanilor şi particularităţile colegilor madrileni.
Finalurile. Cu Italia şi Irlanda, posesia Spaniei atinge maximul după minutul 75. Cu Croaţia şi Franţa, adică ultimele partide, scade în aceeaşi perioadă. Portugalia a înscris 3 goluri din cele 6 după minutul 75.
Bento. Varela, gol decisiv cu Danemarca după 3 minute de joc, Portugalia renăscută după pauză cu Cehia. Bento motivează extraordinar, administrează inteligent efortul echipei şi mută inspirat în momente cheie.
Spania în corzi cînd adversarul "coboară"Sufocantă prin posesie, epuizantă psihic şi fizic: Spania e un mecanism admirabil, însă a doua repriză cu Italia în grupe (1-1) a arătat că nu-i nici departe perfect. O cauză: singura dată cînd ibericii, cea mai scundă echipă de la Euro (1.79 m media jucătorilor de cîmp), s-a luptat cu o echipă mai "pitică" (1.78 m). Intrările iuţilor şi tehnicilor Di Natale şi Giovinco în locul lui Cassano şi Balotelli, centrul Marchisio-Pirlo-Motta mobil şi "vitezist."
Portugalia nu are nici prestanţa imobilă a Irlandei, nici aşezarea cu doi piloni pivotanţi a Croaţiei lui Jelavici şi Mandzukici. E mai dinamică decît Franţa şi mai reactivă. Fundaşii laterali Coentrao şi Pereira au o medie de înălţime (1,75 m) mai mică decît Arbeloa şi Jordi Alba (1.77), centrul scund Veloso-Moutinho-Meireles aduce echilibru dinamic şi tehnică în regim de viteză.
Antecedent horror
Spania nu pierduse la patru goluri diferenţă de 60 de ani (1950-2010). A reuşit Portugalia lui Bento (noiembrie 2010), ce-i drept într-un amical, dar cu aceleaşi sisteme ca astăzi. Schimbări în primul 11: Coentrao, Pepe, Veloso în locul lui Bosingwa, Carvalho, C. Martins (Portugalia ) Villa, Capdevila, Puyol înlocuiţi cu J. Alba, Arbeloa, Fabregas (Spania) .
"Bento ne-a schimbat starea de spirit, a modificat atitudinea noastră. E un tip greu de găsit: deschide ochii celorlalţi şi îţi arată ce greşeşti întărindu-te psihic în acelaşi timp!" (Nani, mijlocaş Portugalia)
{{text}}