O vorbă veche spune că "Dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed". De fapt, expresia originală este exact pe dos, arătînd că nu muntele trebuie să vină la om, ci omul e normal să accepte să se schimbe.
După 14 luni de la retragerea de la "naţională", Cristi Chivu a decis să vorbească. El a ales Gazeta ca să spună suporterilor sportului povestea sa despre mîndrie şi slăbiciuni şi nu exclude revenirea printre "tricolori". Profetul ultimului deceniu al fotbalului nostru s-a răzgîndit, a făcut primul pas către munte.
Fundaşul lui Inter spune că va avea o discuţie cu Victor Piţurcă în zilele următoare, la solicitarea selecţionerului.
Subliniază că răspunsul său pentru întoarcerea la ”naţională” rămîne, deocamdată, negativ, dar lasă o portiţă deschisă: ”Puneţi nişte puncte, puncte după ”. Detaliază, în premieră, motivele retragerii anunţate pe 21 mai 2011
În Paradisul Verde din Corbeanca, unde familia Chivu şi-a achiziţionat recent o proprietate, fostul căpitan al "tricolorilor" îşi petrece liniştit ultimele zile de vacanţă. Reunirea lui Inter e în week-end, "joi trebuie să plec spre Italia", iar Cristi profită încă din plin de clipele libere pentru a se zbengui alături de fetiţele sale, Natalia şi Anastasia. Se rupe însă două ceasuri din liniştea concediului pentru a explica, în premieră, decizia retragerii de la echipa naţională şi spre a deschide o portiţă, neaşteptată, către revenirea la lot, cu două luni înainte de startul campaniei de calificare pentru Mondialul din 2014.
- Cristi, a trecut mai bine de un de la retragerea ta din echipa naţională, iar povestea acestei decizii radicale n-ai explicat-o niciodată pînă acum. Cum s-a ajuns la ruptură?
- S-au adunat lucruri care m-au deranjat şi s-a pus capacul atunci cînd am fost acuzat direct de lipsă de profesionalism. N-am zis nimic multă vreme, am acceptat şi am încercat să înţeleg anumite situaţii. Sînt genul de om căruia îi place să muncească şi să-şi facă treaba cu decenţă, dar probabil că tăcerea mea a fost interpretată ca atitudinea unui fraier!
"Cînd nu batem granzii, sîntem făcuţi cîrnaţi!"
- Intrăm în subiect?
- Există nenumărate exemple! Am dat, la un moment dat, nişte declaraţii, iar unii preşedinţi de club mi-au sărit în cap, deşi spusesem doar adevărul. Am tăcut! Am explicat în ultima vreme că nu avem valoare pentru a discuta de finale sau semifinale de Europene sau Mondiale. Nu sîntem la nivelul Franţei, Germaniei, Spaniei. Pe noi ne bat Lituania, Macedonia şi Austria, nu putem trece de Albania, asta e realitatea! Dar cînd nu învingem marile forţe ale continentului, sîntem făcuţi cîrnaţi. OK! Dar se umple paharul şi dacă mai vine şi cineva din interior care-ţi dă una în cap, s-a terminat!
"Cazul Rădoi e fantastic"
- E o aluzie cumva la celebrul caz Rădoi - Lupescu, încheiat cu retragerea lui Mirel?
- Cazul Rădoi e fantastic. Fiind în aceeaşi barcă, nu poţi să vîsleşti în altă direcţie decît o fac ceilalţi. Dacă unul singur din grup trage în altă parte, se destramă orice elan! Sînt uneori lucruri pe care nu le poţi spune din interior oricît de mare ar fi dezamăgirea faţă de un jucător sau un meci. N-ai cum, fiindcă X o să vină supărat sau nervos data viitoare la convocare, dacă mai vine, şi se va pune problema: de ce pornim într-o direcţie, iar alţii pun contre? Şi eu dacă apucam să-l critic pe Rădoi, reveneam să-mi cer public scuze.
"M-au călcat pe coadă acuzele cu lipsa mea de profesionalism"
- Dar unde au fost acuzele de lipsă de profesionalism?
- Atunci cînd s-a vorbit la nesfîrşit de faptul că, vezi Doamne, eu sînt apt medical cînd trebuie să joc la Inter pe bani, iar la echipa naţională m-aş da lovit. Accept cînd se spune că sînt slab, că am jucat prost. Dar cînd se trece peste ultima barieră a respectului şi sînt călcat pe coadă, n-am cum să nu reacţionez la o răutate extremă. Eu m-am accidentat de două ori la antrenament la echipa naţională, fac şapte mii de rupturi la lot, duc în spate o campanie şi un turneu final de Euro cu umărul în piuneze, leziune căpătată tot la reprezentativă. Şi Chivu tot nu merită încredere?
- Ai fost...
- Păi, după ce am cîştigat Liga Campionilor în mai 2010, într-o zi de sîmbătă, m-am prezentat la convocare luni, deşi Răzvan mă sfătuise să stau să mă odihnesc cîteva zile. Era un turneu de pregătire în Ucraina şi Austria. Am spus "NU", fiindcă era lipsă de respect faţă de colegi să am program preferenţial. Nu sînt eu o mare vedetă.
"După 2-3 cu Serbia n-a explicat nimeni din staff de ce am lipsit"
- Şi...
- Stai, că n-am terminat! Cu Serbia, la Constanţa, 2-3 în 2009. M-am accidentat cu Fiorentina înaintea convocării. Mi s-au recomandat şase săptămîni de pauză. N-am putut veni la lot, Piţurcă ştia de situaţia mea, cunoştea unde am mers la recuperare, m-am refăcut norocos în zece zile! Nimeni din federaţie sau din staff n-a ieşit să explice conjunctura, am rămas expus în faţa criticilor nedrepte. Cînd, printr-o mare şansă, am putut reintra foarte repede la club, după ce trecuse acţiunea "naţionalei", au apărut iar săgeţile: "Ia uite, la Inter, pe bani, poate juca!".
- A existat un episod similar şi la meciul din deplasare cu Bosnia, în 2011, nu?
- M-am accidentat pe Giuleşti, la antrenament, n-am putut evolua la Zenica. Am mers apoi cu echipa la Bacău, urma partida cu Luxemburg. Am făcut însă un RMN, Pompi mi-a zis că n-am cum să joc. Am plecat în Italia, m-au băgat acolo la cîte 7 ore de recuperare pe zi, iar Mourinho m-a întrebat dacă pot evolua contra lui Milan. Nu alergasem un metru în ultimele două săptămîni, dar mi-am asumat riscul şi m-am făcut de rîs. Am luat roşu, nu m-am ridicat la nivelul derby-ului. Iar a apărut însă aceeaşi chestiune: "La Inter, pe bani, poate juca!". Nimeni nu ştie însă cum, pentru "naţională", mi-am sacrificat şi familia!
"Fetiţa mea era la spital, eu luptam pentru România la Paris"
- La ce te referi?
- Cînd am jucat în Franţa, în toamna lui 2010, fata mea cea mare, Natalia, avea probleme de sănătate. Adelina se ocupa în Italia să rezolve situaţia, Răzvan Lucescu mi-a zis că mă înţelege dacă trebuie să plec, însă am preferat să rămîn la Paris. În timpul antrenamentelor, lăsam telefonul la doctorul Pompiliu Popescu dacă mă suna Adelina să-mi comunice ceva! Am mers însă mai departe şi mi-am văzut de treabă alături de echipă, să ajut, să-mi fac treaba pentru care veneam cu drag la lot.
"I-am zis lui Răzvan că plec după eşecul din Bosnia"
- E adevărat că decizia retragerii o luaseşi cu destul timp înainte de a o anunţa public?
- Da. Imediat după înfrîngerea din Bosnia, din martie, i-am comunicat lui Răzvan că renunţ. L-am rugat să nu spună însă nimic. Am discutat după cîteva zile şi cu Mircea Sandu. A înţeles, sper, argumentele mele. Lucescu a venit apoi de vreo cinci ori la Milano să mă convingă să revin, dar era prea tîrziu. Toate aceste frecuşuri m-au măcinat, m-au dărîmat. De zece ani mă bat mereu la titlu, la cupele europene, s-a acumulat un stres enorm şi nu sînt un metronom precum Zanetti, care parcă vine de pe altă planetă!
- Ai mai avut tentaţia retragerii şi înainte?
- În 2004! Atunci au fost celebrele discuţii legate de banderolă, fiecare antrenor care venea îşi punea căpitanul lui, prin presă se făceau presiuni. Aş fi regretat însă enorm dacă făceam atunci acel pas, m-au convins prietenii şi familia să merg mai departe. Dar uite unde am ajuns! Să mi se pună tricoul pe cruce în cimitir şi să se spună că am îngropat fotbalul românesc! Cu toate astea, recunosc că-mi e dor de echipa naţională, de orgoliul şi mîndria de a auzi imnul. E un sentiment peste orice Champions League! Nu s-au estompat frustrările, dar trăieşte în mine şi dorinţa de a retrăi experienţe unice în tricoul României. Astea sînt ca un drog!
"Fizic, mental şi medical aş face faţă la club şi la lot"
- Înseamnă că mai e o portiţă pentru întoarcerea la "naţională"?
- Înainte de a pleca în Italia, o să am o întrevedere cu Piţurcă! M-a sunat şi a rămas că ne întîlnim să discutăm. Aş vrea să aflu ce-mi cere, să-i spun şi eu ofurile mele. Poate reuşeşte să-mi spele creierii, mai ştii? Adevărul e că, fizic, mental şi medical, aş putea face faţă şi la club, şi la lot. Concret însă, vom vedea ce va ieşi!
- Nici el, nici tu n-aţi mers la un Mondial, ambii agreaţi proiecte mai lungi, argumente interesante, nu?
- Să mi le prezinte, să mă convingă! Dar eu să vin pentru zece meciuri în campania asta şi să iau locul unor tineri precum Chiricheş sau Bourceanu, mi se pare absurd. Mi-a plăcut cum a jucat echipa cu Grecia, o repriză cu Uruguay, cu Elveţia în anumite momente, dar ne trebuie o identitate. Sincer, răspunsul meu e şi acum "NU!".
"Nu merit să se roage lumea de mine"
- Pare însă un "NU, DAR..."!
- E un "NU" cu puncte, puncte! Niciodată nu spun niciodată!
- Sau, cum a spus Piţurcă, aştepţi poate rugăminţi speciale?
- Doamne fereşte! Nu-mi doresc asta! Nu merit aşa ceva, ce am făcut eu pentru "naţională"? Mai bine mă întorc singur! Stai, nu înţelege altceva, rămîne "NU" cu puncte, puncte!
"În urmă cu un an, m-am retras din cauza anumitor declaraţii şi atitudini din preajma echipei naţionale. Atunci am zis că nu mai are rost să vin. Pentru ce? Să ajungem de batjocură? Să ne înjurăm între noi, să mă cert cu presa, cu colegii sau cu oamenii din federaţie?"
CRISTI CHIVU
"Trebuie să înţeleagă toată lumea că avem o echipă fără veleităţi. Ideal ar fi să începem o campanie cu pretenţii mai mici şi să nu dăm în cap antrenorului sau jucătorilor la primul eşec. OK, te bate Olanda sau Franţa, asta e, avem nevoie de un proiect ca să ne măsurăm cu ei peste cinci ani!"
CRISTI CHIVU
"O să ne mai putem califica la turnee finale doar beneficiind de anumite conjuncturi favorabile, cum a fost în 2008. Atunci a existat grupul de la Steaua şi Rapid, care ajunseseră în «sferturile» Cupei UEFA, plus stranierii"
CRISTI CHIVU
"Nu m-am simţit niciodată Iron Man"
Chivu răspunde acum şi săgeţilor legate de eticheta "fundaş de porţelan": "N-am contestat niciodată că sînt un jucător predispus la accidentări. Aşa e constituţia mea fizică. Nu m-am simţit în nici o clipă un Iron Man. Am luat mereu munca de la capăt şi sînt sigur că aş fi putut realiza mai multe în carieră pînă acum dacă nu mă rupeam cînd îmi era lumea mai dragă. Numai eu ştiu cîte sacrificii am făcut!"
Citiţi mîine: Motivele pentru care Chivu a ales să continue cu Inter, ce planuri are după ce va termina cariera de jucător, cum i-a răsplătit pe medicii care l-au operat la cap şi ce l-a impresionat la Euro 2012
{{text}}