Horia şi Robert au încercat, sîmbătă, pentru a treia oară consecutiv să cîştige pe iarba de la Londra. Nu au reuşit nici de data aceasta, ei fiind învinşi în cinci seturi de Jonathan Marray şi Frederik Nielsen.
Şi astfel, după 200 de minute de efort, de speranţă, de dorinţă, au devenit primul dublu care pierde de trei ori consecutiv finala unui turneu de Mare Şlem. Cazuri s-au mai văzut, dar niciodată înfrîngerile nu au fost legate. Stan Smith şi Robert Lutz au pierdut şi ei în finală de trei ori, dar în 1974, în 1980 şi în 1981. Nici fraţii Bryan nu au fost ocoliţi de înfrîngeri în finale, şi tot la Wimbledon au fost învinşi de trei ori.
La simplu lucrurile sînt şi mai adînci, liderul este Ivan Lendl, care a fost învins de cinci ori la US Open. Şi tot pe hard-ul american Bjorn Borg pierdea de patru ori. Un trofeu pe care nu avea să-l cîştige niciodată. Agassi a cunoscut şi el tristeţea înfrîngerilor multiple, 4 la US Open. Pînă să se impună în 2009 la Roland Garros, Roger Federer a plecat învins de trei de pe zgura de la Paris şi a mai cedat o dată, anul trecut.
Povestea care a impresionat enorm este a lui Goran Ivanisevici. Croatul ratase de trei ori trofeul la Wimbledon, mărturisind că a i-au trecut prin minte gînduri sinucigaşe, şi apoi a primit un wild-card şi a trăit în 2001 fericirea care trecuse de atîtea ori pe lîngă el. Andy Roddick a suferit şi el enorm pe iarbă, la Wimbledon.
De trei ori a jucat finala şi tot de atîtea ori a trebuit să primească trofeul care este decernat învinsului. Exemplele nu sînt foarte multe şi pot fi numărate pe degetele de la trei mîini. De azi începe o nouă săptămînă pentru Horia şi Robert, o săptămînă de zgură la Bastad, acolo unde ar putea cuceri al treilea trofeu consecutiv. Nu e acelaşi lucru, dar contează.
{{text}}