Pe o arşiţă specifică lunii iulie, micuţele jucătoare de rugby au impresionat audienţa de pe litoral prin determinare şi concentrare. Placajele dure şi plonjoanele au fost la ordinea zilei, iar loviturile încasate s-au recuperat printr-o baie în mare.
Ana-Maria aleargă pe tuşă. Nisipul sare în stînga şi în dreapta, împroaşcă în faţă cîţiva puşti tolăniţi pe margine. Dar nu ajunge prea departe: două adversare, cîrlige vii în calea eseului, o agaţă şi o trîntesc la pămînt. Lasă mingea din mîini, scuipă pisocul din gură şi se curăţă rapid la ochi. Din două mişcări, e din nou în picioare.
Ţipă ascuţit, iar mingea ovală îi revine în braţe. După luptele greco-romane de la placaj, face pe triplusaltistul: un pas, doi, trei, zboară peste linie, sare pe burtă şi declanşează isteria. Pe margine, lumea aplaudă uimită: "Astea mici chiar joacă pe bune!"
Bălăceanca girls
E opt dimineaţa, se anunţă o zi caniculară pe malul Mării Negre. Printre umbreluţe şi şezloguri, pe plaja din Mamaia apar siluete îmbrăcate în negru. Lumea se uită chiorîş. "Fetelor! În tricouri negre de poliester!?... Nu vă e cald? Eu mor şi aşa!", exclamă un turist, mai mult ars decît bronzat.
Micuţele zîmbesc, dar nu se vaită. Sînt jucătoare de rugby la Progresul Cernica, se pregătesc de un meci jucat chiar pe plajă. "Au 12-13 ani. Toate sînt din Bălăceanca, le-am selecţionat anul trecut. Le place la nebunie!", spune antrenorul Ştefan Popescu, "nea Fane", aşa cum îl strigă elevele.
"Să nu se înece"
La turneul "Oval 5", Cernica s-a prezentat cu două echipe: una de băieţi şi una de fete. "Părinţii le lasă, nu îşi fac griji de lovituri. Ştiţi care a fost unica lor grijă? Să nu se înece!", spune nea Fane. Elena Zuze, o fată de 12 ani, îl acompaniază: "Părinţii nu ne zic nimic! Le place şi lor, vin des la antrenamente, ne încurajează mereu!".
Micuţele freamătă, abia aşteaptă să intre pe teren. Elena se dă bine pe lîngă antrenor: "Noi jucăm pentru nea Fane!". "Hai, Zuzo, fii serioasă. Zi adevărul!", vine replica tehnicianului. "Bine, nu doar de asta. Ne place să ne trîntim!", rîde fetiţa.
Adversare de la malul Mării
Înscrise mai întîi în competiţia băieţilor, unde ar fi jucat împotriva unor puşti de o vîrstă mai mică, tinerele profită de sosirea de ultim moment a fetelor de la Litoral Mangalia. "Meci greu", spune nea Fane.
"Antrenoarea lor, Lavinia Petre, a jucat rugby într-o echipă de băieţi, la Năvodari! Cum s-a născut fata asta, cum i-a pus un placaj maică-sii". Iar diferenţa de vîrstă se observă încă din start. Constănţencele mătură tot, punctează, le încurcă puţin pe micuţele în negru. "N-are nimic! Ţîşniţi! Răsfiraţi-vă! Nu mai staţi una lîngă alta", sună indicaţiile de pe margine.
Joaca fără frîne
Cu cercei în urechi, brăţări la mînă şi tricouri sau maiouri trase direct peste costumul de baie, rugbystele atrag atenţia spectatorilor. Şi impresionează plăcut. Cătălina, o fată creaţă şi pistruiată, face slalom printre adversare. E oprită brutal, prinsă cu mîinile de gît de o jucătoare de la Litoral.
Arbitrul fluieră infracţiunea, dar fetele nu opresc turaţia. E puţin intimidat de tinerele din jurul său, dar nu renunţă. Fluierul se aude de alte două-trei ori, dar jocul nu se întrerupe pînă cînd Cătălina nu reuşeşte eseul. "Judecătorul" zîmbeşte admirativ, eseul e lăsat pe motiv de avantaj!
Bălăceală, primă de joc
Ilfovencele pierd, dar antrenorul nu e supărat. Le sărută părinteşte pe frunte şi le consolează cu o îmbrăţişare. Din teren, Daniela, Mihaela şi colegele lor trec în postura de spectatoare: îi încurajează frenetic pe colegii lor de la Cernica, pătrunşi în dreptunghi imediat după ele.
Ziua se termină devreme pentru echipă, chiar la orele prînzului. Cele opt fete primesc dezlegarea şi zburdă în mare. Răsplata. Dar nu unicul motiv de bucurie: din toamnă, formaţia va fi înscrisă în primul campionat de rugby în şapte destinat junioarelor!
Competiţie cu 500 de participanţi
Turneul de rugby pe plajă "Oval 5", aflat la cea de-a treia ediţie, se dispută pe plaja "Cazino" din Mamaia. Este organizat de fostul rugbyst Vasile Chirondojan şi este destinat copiilor între 10 şi 18 ani. La ediţia din acest an au participat 22 de cluburi, 49 de echipe (diferite categorii de vîrstă din cadrul aceluiaşi club) şi 488 de jucători.
Se joacă 5 la 5!
Deşi regulile de bază se menţin, există destule deosebiri între competiţia desfăşurată la Mamaia şi rugbyul obişnuit. Terenul este redus ca suprafaţă, avînd 36 de metri lungime şi 24 lăţime. Numărul de jucători este mai mic (5 la 5 faţă de 15 la 15). Nu există buturi, iar pentru fiecare eseu se acordă punct simplu. În plus, mingea nu se repune în joc prin grămadă.
"Fetele de la sate sînt mult mai potrivite pentru acest sport, au curaj şi determinare. Acest meci e un exemplu, deoarece fetele provin din Bălăceanca, 2 Mai şi Limanu" (Constantin Zamfir, fost arbitru şi jucător de rugby)
"N-am putut aduce decît opt fete. Ar mai fi vrut şi altele, dar nu s-a putut din punct de vedere financiar, deoarece am avut şi echipa de băieţi" (Ştefan Popescu, antrenor Progresul Cernica)
10 echipe de rugby feminin există în România, dintre care patru de junioare
{{text}}