Lotul olimpic de kaiac-canoe se pregăteşte la Voina, în judeţul Argeş, într-un decor dominat de verdele brazilor Alexandru Dumitrescu, Victor Mihalachi şi colegii lor au la dispoziţie o bucată limpede de lac, pînă în apropiere de barajul Voina de pe rîul Tîrgului
Ce şosea netedă! La 20 de kilometri de Cîmpulung Muscel, în dreapta e versantul abrupt, ticsit cu un amestec de brazi tineri şi bătrîni. În stînga, la curbe se zăreşte oglinda argintie a lacului care se formează de la baraj încolo, spre Voina. A fost furtună zdravănă cu o seară înainte şi urmările se văd pe asfalt. Trunchiurile căzute trasează obstacole naturale perpendiculare peste panglica gri, resturile fărîmiţate de cetină fac un fel de aşternut moale pentru roţile nu prea numeroaselor maşini care trec pe acolo. Ah, tocmai ne-am încrucişat cu una!
Citeşte şi: Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi sînt cu ochii pe aurul olimpic: "Nu simţim presiune fiindcă ştim ce avem de făcut!"
Din portbagaj ies capetele unor ustensile de vîslit, îmbrăcate în apărători albastre. Sînt padelele componenţilor echipajului de kaiac-4, calificat la Jocurile Olimpice. Alte automobile se află parcate pe marginea drumului, unde se face o cotitură. Dintr-un microbuz coboară cîteva persoane care vorbesc într-o spaniolă cu accent specific. Urmează salutul cu un "Hola" universal. Sînt cei care îl însoţesc pe singurul canoist mexican calificat la Londra. Antrenor, medic, sparring partner, masorul, dar şi adjunctul ministrului sportului.
Gospodărie lîngă apă
O cărare îngustă, cu pămîntul plin de pietricele spălat de ploaie, coboară pînă la lac. Panta e lină, iar luciul apei, sclipind ca o tavă de argint din zestrea bunicii, apare brusc în faţa ochilor. Acolo e o mică gospodărie. O Dacie 1300 veche, cu roţile pe jumătate îngropate în pămîntul moale. Alături, un cort din rafie albastru cu alb, pe care vîntul din noaptea precedentă îl pusese la pămînt. În jos, spre apă, sînt bărcile puse pe suporturi, cu gurile în jos, acoperite cu învelitori colorate.
Aerul e pur, îţi vine să umpli un sac şi să-l iei cu tine la Bucureşti. Temperatura, în jur de 18 grade Celsius, asemănătoare cu cea de la Eton. Kaiaciştii au ajutat la refixarea pe poziţii a cortului, folosind pietre în loc de ciocane, apoi şi-au început încălzirea specifică. Muşchii braţelor, spatelui şi pieptului tresaltă sub tricourile mulate şi încheieturile zvîcnesc în ritm vesel, dar rutinat. Încet-încet, mica zonă de lîngă pontonul bleu se umple de sportivi.
Au venit şi canoiştii. Antrenorul Igor Lipalit le comunică ce au de făcut, "10.000 de metri pînă la baraj". Bărcile sînt dezvelite, luate pe umeri şi puse pe lac. Cîţiva îşi lasă papucii pe mal, urcînd desculţi în bărci.
Agitaţie pe apă
Timpul trece greu pe margine. Cei patru kaiacişti, cărora li s-au adăugat mai tîrziu şi cele două fete, Irina Lauric şi Iuliana Paleu, vin în viteză înapoi, împroşcînd cu jerbe de spumă în jur. Apoi fug iar spre baraj. Cele două ore se scurg şi bărcile vin acasă, una după alta. Întîi se văd ca nişte bolduri colorate înfipte în apă, apoi se conturează din ce în ce mai bine. Papucii ajung iar în picioare, bărcile pe suporturi, după ce sînt şterse cu cîrpe de bumbac.
Înapoi la Voina, la Centrul de Formare Profesională, unde stau sportivii. În spatele clădirii, pe un petic de iarbă verde, e sala de forţă. Încă o jumătate de oră de lucrat la aparate, cu greutăţile şi halterele. Apoi masa, odihna, alte două ore pe apă, ziua încheindu-se cu o alergare de 5 kilometri. Excepţie fac după-amiezele de miercuri şi duminică, singurele libere pe care le au sportivii. Ei rămîn aici pînă în apropiere de plecarea la Londra, care va fi pe 3 august. Pînă atunci, apă, forţă, apă, fugă. Zi de zi, în aerul răcoros care seamănă cu cel de la Etonul olimpic.
Canoea specială
Dumitrescu şi Mihalachi, multipli campioni europeni şi mondiali, vor concura la Londra cu o barcă deosebită. Are partea de jos neagră, iar cea de deasupra e aurie, cu bucăţele sclipitoare. Produsă de firma Plastex, ea a fost realizată după dorinţa celor doi canoişti. "Nouă ne-a venit ideea", explică Victor. "Tot vedeam titluri în ziare, la televizor, «Băieţii de aur», «Barca de aur», «Pagaiele de aur», aşa că am zis să facem canoea aurie", spune el. Atunci cînd se antrenează în simplu, ei trag însă pe bărci marca Nelo.
Forţă în aer liber
Sala de forţă e, de fapt, aproape în aer liber, acoperită de cîteva corturi de rafie. Tot ce se află acolo, greutăţi, haltere, aparate, bare de tracţiune, a fost adus de la Snagov o dată cu ambarcaţiunile. "Un camion militar a fost suficient pentru întregul transport", a lămurit lucrurile Alex Dumitrescu.
Doar 8 culoare
Pentru prima dată la Jocurile Olimpice, întrecerile de kaiac-canoe se vor disputa pe 8 culoare în loc de 9, cîte sînt de obicei. În aceste condiţii, calificarea în finală se face în felul următor: merg direct în ultimul act cîştigătorii celor două serii preliminare, ceilalţi urmînd să ia startul în semifinale. De acolo ajung în finală primii trei clasaţi din fiecare cursă. Repartizarea pe culoare se face în funcţie de timp, cele mai bune rezultate fiind aşezate în centru, pe 4 şi 5.
{{text}}