Dan Telearcă a ajuns să predea judo în Zambia, la Lusaka, trimis de federaţia internaţională. Fostul tehnician al Stelei s-a obişnuit în ţara sud-africană, dar nu mai vrea să rămînă acolo, speriat fiind de boli şi de sărăcie.
În zona internaţională a Satului Olimpic urmează ceremonia de ridicare a steagului României, dar şi ale statelor Congo, Puerto Rico şi Zambia. Stăm pe margine şi ne uităm la spectacolul oferit de voluntari. Un bărbat îmbrăcat într-un trening verde se apropie de noi. "Sînteţi români. L-am recunoscut pe domnul Tolontan!" şi dispare din nou între sportivii şi oficialii de culoare. Citim pe treninguri, Zambia, dar nu ne-am dat seama cu cine vorbim.
Abia mai tîrziu, la finalul ceremoniei, omul cu părul alb, scund, se prezintă. "Sînt Dan Telearcă. Am fost antrenor la Steaua, la judo, pînă în 2007. Am început la Filipeştii de Pădure, în Prahova. Din 2007 am plecat şi am antrenat pe afară. Maroc, Sierra Leone şi acum Zambia", spune el. Zambia? Mulţi nici nu ştiu unde se află pe hartă.
- Cum aţi ajuns în Zambia? Tocmai în Zambia!
- Am fost trimis de Federaţia Internaţională de Judo. Ştiţi că acolo este domnul Marius Vizer. L-am cunoscut pe cînd era antrenor la Oradea. În 2007 i-am solicitat dacă are vreun post de antrenor şi m-a trimis în Maroc. Am stat un an. Apoi în Sierra Leone, dar nu am rămas decît trei luni. În Zambia, în noiembrie, fac doi ani.
- Şi cum e viaţa în Zambia?
- E grea, dar şi interesantă. E greu să stai departe de casă, dar nu ai ce face. A fost şansa mea de a ajunge la o Olimpiadă. Altfel nu ştiu dacă aveam prilejul.
- Unde locuiţi, la Lusaka?
- Da, stau în Capitală. CIO a construit acolo un mare centru dotat cu tot ce trebuie. Au terenuri de handbal, baschet, bazin de înot, bază de refacere, acum e în lucru şi un hotel. E şi o casă în acest complex şi acolo stau. A mai fost un antrenor cubanez, la box, un neamţ la atletism, mai e un american.
- Cîţi sportivi va avea Zambia la Londra?
- Zece sportivi. Unul e antrenat de mine. Îl cheamă Munyonga Boaz şi participă la 81 de kilograme. Ei vor, săracii, dar nu au tehnică. La ei încep sportul după 20 de ani. Nu au bani, eu sînt plătit de federaţia internaţională, zambienii îmi oferă doar casă şi masă.
- Să înţeleg că nu au nici o şansă la medalii.
- Aaa, nici gînd! Cînd am ajuns acolo, le-am spus să facem o selecţie la fete, că nivelul e mai scăzut şi sînt şanse mai mari. Plus că ai de unde alege, ei fac copii mulţi.
- Bărbaţii au voie să aibă mai multe neveste?
- Da. Păi, preşedintele de la federaţia de judo din Zambia are trei. Plus că avortul e interzis în Zambia. Femeile nemăritate au cîte trei-patru copii. Restul fac şi şapte-opt.
- Cum sînt zambienii ca oameni? Sînt probleme din punctul de vedere al securităţii?
- Nu, astea sînt poveşti. Sînt oameni paşnici, eşti în siguranţă pe stradă. Mai rău e că sînt mari mincinoşi. Promit mult, se laudă, şi nu fac nimic. De asta nici nu fac nimic în sport.
- Şi sportul cum e văzut?
- La ei nu există decît fotbalul. Mai ales după ce Zambia a cîştigat Cupa Africii, a fost isterie. Toţi banii de la Guvern se duc spre fotbal, celelalte sporturi primesc foarte puţin.
- Cu mîncarea v-aţi familiarizat? Ce mănîncă ei?
- Principala sursă de hrană e şima, aşa se numeşte. E mămăliga românească. Nu e bună, mie nu mi-a plăcut, nu are nici un gust. Dar mănîncă şi orez, carne de pui, mai ales, peşte, cartofi.
- De bolile de acolo nu vă e frică?
- Ba da! Sînt speriat! În noiembrie îmi expiră contractul şi nu mai stau. Mi-e frică să nu iau malarie! Ştiţi cum e cu malaria asta? O iei după înţepătura ţînţarilor, dar doar femelele răspîndesc boala. La bază, acolo, la Lusaka, patul e înconjurat de o plasă de ţînţari, ca să ne apărăm. Seara, dacă ieşi pe stradă, aşa, cînd stă să apună soarele, e nenorocire. Te mănîncă. Sînt ţînţari ca la noi în Delta Dunării.
- De cînd sînteţi în Zambia, de cîte ori aţi venit acasă?
- Am venit, am venit de trei ori. Zbor pînă în Africa de Sud, de acolo la Londra şi Bucureşti. Costă vreo 1.400 de dolari biletul de avion.
"În 2008 am fost antrenor la Centrul Olimpic al Africii. Am calificat patru sportivi la Olimpiada de la Beijing: un congolez, un sud-african, un libian şi pe unul din Madagascar. Trebuia să merg în China, dar m-am îmbolnăvit şi am ratat Jocurile Olimpice" (Dan Telearcă)
"SIDA reprezintă principala cauză a mortalităţii în Zambia. A doua este malaria. Mi-e frică în fiecare zi să nu iau malarie. Dacă nu te tratezi, în două-trei săptămîni eşti mort!" (Dan Telearcă)
Zambia
- este situată în sudul Africii
- sînt 82 de triburi cu organizare separată, conducere separată, care vorbesc limbi diferite. Limba oficială este însă engleza
- capitala este la Lusaka
- în 1964 şi-a declarat independenţa faţă de Regatul Unit
- cuprul este principală resursă a Zambiei, fiind al cincilea producător mondial
- cascada Victoria, care se află pe teritoriul Zambiei, este una dintre cele şapte minuni naturale ale lumii
"Români sub alt steag" în Gazetă:
Gheorghe Simionov
kaiac-canoe medaliat cu argint la JO 1976 pentru România. Acum, antrenor lot Mexic
Valentin Silaghi
boxer, medaliat cu bronz la JO 1980 pentru România. Acum antrenor al lotului de box al Germaniei
{{text}}