La 26 de ani, Corina Căprioriu a reuşit turneul vieţii la Olimpiadă. A fost cea mai scundă sportivă de la categoria ei, dar acolo contează "să ai suflet!"
- Corina, ai mai revăzut meciul cu japoneza Matsumoto? Sau celelalte dinainte?
- Nu, nu am mai avut timp. Ştiu însă fiecare secundă din fiecare dispută. Le am în minte. Sînt vii. Ce să mai văd la Matsumoto, am greşit! Şi ştii ce? Uite, şi la antrenamente, am făcut acelaşi procedeu de vreo două ori. Simona Richter, antrenoarea de la Cluj, pe lîngă domnul Bercean, mi-a spus atunci: "Nu mai face asta că iei roşu!". Am făcut acea greşeală însă din instinct, fără să vreau.
- Puteai fi campioană olimpică, nu?
- Chiar puteam! Eu cred că am arătat că am fost egala japonezei. Cînd m-a prins în fixare, cîte judoka ar mai fi scăpat de acolo? Eu am făcut-o. De aceea regretul e şi mai mare!
- Ce ai făcut în seara de după succes?
- Ne-a invitat domnul preşedinte al federaţiei de judo, domnul Doandeş, la restaurant. Culmea, era unul japonez! Am băut şampanie, am sărbătorit. Cred că am ajuns pe la miezul nopţii în Sat.
- Realizezi că eşti vicecampioană olimpică?
- Da, chiar realizez! Îmi dau seama. Mă bucur însă mai mult în mine. Am uitat de toate momentele grele prin care am trecut, de accidentări, de toate!
- Văd că nu-ţi mai rozi unghiile. De cînd?
- Am două luni! Nu mai sînt stresată. Înainte mi le rodeam la încălzire, dar am scăpat de ticul ăsta.
- Ce vei face cu banii pe care o să-i cîştigi?
- Oooo, de mult îmi doresc să-mi cumpăr un apartament în Bucureşti. Să am casa mea! Acum o să am posibilitatea. O să-mi amenajez acolo un loc special pentru medalii. Cea de la Londra va fi cea mai de sus. Sus, sus de tot, să nu o atingă nimeni!
"O să-mi fac un tatuaj pe mîna stîngă cu cercurile olimpice. Un tatuaj mic însă, care să-mi aducă aminte de Londra!" (Corina Căprioriu)
"Îmi doresc să ajung în insulele Bora Bora. Acolo ar fi vacanţa ideală pentru mine. Dar asta poate în luna de miere" (Corina Căprioriu)
{{text}}