Bogdan Juratoni a făcut sacrificii imense pentru Jocurile Olimpice. La 22 de ani, s-ar putea să treacă la profesionism.
Juratoni a stat mai bine de jumătate de an în cantonament, pregătindu-se cu gîndul la o medalie la Olimpiadă. Nu a avut Crăciun, nu a avut Revelion, nu a sărbătorit de Paşte. S-a înfometat, s-a antrenat ca un nebun. "Şi pentru ce? Să fiu furat de arbitri?!", întreabă puştiul din Deva. E dărîmat şi nu ştie cum să o ia de la capăt.
- Bogdane, cum a fost meciul cu Atoev? Crezi că a fost decizia corectă?
- Nu ştiu ce să mai zic. Sînt foarte dezamăgit. Am încercat să fac totul ca să fie bine, dar nu am reuşit. Eu cred că am cîştigat clar acest meci, toată lumea îmi spune asta, dar pe mine cu ce mă încălzeşte? Am părăsit deja competiţia.
- Reprizele a doua şi a treia, e părerea tuturor, ai fost peste Atoev.
- Arbitrii au văzut altceva. Eu nu pot să zic nimic pînă nu mai văd o dată meciul. Dar acum nici nu-mi vine să mă mai uit. Un astfel de meci nu poţi să-l uiţi toată viaţa.
- Ai primit încurajări din ţară? Ai vorbit cu oameni de box?
- Da, toată lumea mă încurajează şi-mi spune să fiu tare. Să continuu! Ştiu cît am muncit, cît am tras. Degeaba!
- Te gîndeşti să treci la profesionism?
- E prea devreme acum să iau o decizie. Merg acasă, mă consult cu antrenorul, cu fratele meu, care e şi el boxer, şi voi vedea. Ce certitudine o să am că dacă mă pregătesc alţi patru ani nu o să se întîmple la fel??!
{{text}}