Bogdan a învins cancerul, dar lupta sa nu s-a încheiat

E ceva dincolo de kimonoul alb-imaculat şi de scînteia din ochii care arată speranţă. Bogdan Ţintoi a împlinit 14 ani în luna aprilie, dar din 2007 ţine pumnii încleştaţi. Nu în solemnitatea Dojo-ului, aşa cum se numeşte sala antrenamentelor de karate, ci în faţa unei boli teribile, ale cărei lovituri le-a parat pînă acum, de fiecare dată. Acum, boala i-a mai pregătit una. Trebuie s-o blocheze şi de data asta.



În 2005, Bogdan era un puşti căruia îi plăcea să joace fotbal şi să hoinărească pe bicicletă prin Pîncota. Copilăria vegheată de doi părinţi dedicaţi, tatăl Mihai şi mama Rodica, a devenit ceva mai serioasă atunci cînd s-a înscris la karate, în clubului lui Dan Duma, Banzai. I-a plăcut şi l-a urmat şi fratele lui, Răzvan, mai mic cu un an şi jumătate.



Doi ani mai tîrziu, Bogdan devenea campion naţional. Toamna lui 2007 avea să-i aducă lovitura: aflat în Slovacia, într-o tabără internaţională cu lotul Europei de karate, a simţit dureri la piciorul stîng. La început, a crezut că e urma unei lovituri primite la fotbal, sau de la o căzătură cu bicicleta. N-a fost aşa. A fost ceva mult mai dur, diagnosticul venind după ce durerea a persistat şi a mers la medic: Sarcom Ewing. Nu vă lăsaţi păcăliţi de rezonanţa numelui, n-are nicio legătură cu familia din serialul Dallas, înseamnă cancer osos. Medicii din România au luat în calcul amputarea piciorului, ca să oprească extinderea tumorii.



Lumea părinţilor unui copil frumos de 10 ani s-a năruit, dar Bogdan le-a dat putere şi toţi au decis să lupte din toate puterile pentru el. În timp ce Bogdan începea o şedinţă cu 6 cure de chimioterapie, Rodica şi Mihai Ţintoi au luat la rînd clinicile din Europa.



Prima operaţie

Degetul pe hartă se opreşte în dreptul Italiei şi coboară către Bologna, la Institutul Ortopedic, acolo unde medicii "reparaseră" mulţi sportivi, în mare majoritate fotbalişti. Mario Mercuri a acceptat provocarea şi, în luna februarie a lui 2008, după o operaţie de 4 ore şi jumătate, Bogdan a deschis ochii şi a putut zîmbi către părinţii şi fratele lui. Profesorul Mercuri i-a scos femurul, jumătate din tibie şi genunchi, înlocuind totul cu o proteză de creştere acţionată telescopic. Alte 7 cure de chimioterapie încheiate în luna iulie a lui 2008, iar Bogdan s-a întremat.  



În aprilie 2009, Bogdan şi-a rugat părinţii să-i vorbească lui Sensei Duma să-l primească în sala de antrenament. Centura albastră abia aştepta să-l cuprindă şi, începînd să-şi cunoască noile limite ale corpului, Bogdan a rostit din nou salutul tradiţional din karate, "Oss!". Ambiţia enormă l-a făcut purtat iar într-o sală de concurs, la Timişoara, unde Mihai Cioroianu, directorul departamentului de karate din Federaţia Română de Arte Marţiale, i-a oferit o diplomă. A însemnat enorm pentru Bogdan, pregătit de o nouă viaţă.



A doua operaţie

Copilul şi familia şi-au recăutat normalitatea, ţinînd permanent sub control starea lui Bogdan. Boala avea 4 ani la dispoziţie să recidiveze. Şi, exact la sfîrşitul perioadei, Bogdan a văzut o umflătură de nivelul claviculei stîngi. Acelaşi verdict de Sarcom Ewing a scris pe diagnostic şi aceleaşi prăbuşiri le-a trăit familia. Fără să dezarmeze însă cineva. Cu Bogdan la fel de optimist, după 7 cure de chimioterapie, drumul către Bologna a fost refăcut în octombrie 2011. Clavicula a fost înlocuită cu un fel de os fals, pentru că o asemenea proteză nu se găseşte. "Funcţionează bine", explică Mihai Ţintoi.



Alungarea bolii

Familia a decis să acţioneze pentru a eradica definitiv boala. Metoda găsită, după îndelungi şi istovitoare căutări: autotransplant de celule stem în organism. În ianuarie, cînd Bogdan efectua o nouă tură de şedinţe chimioterapeutice, celulele i-au fost recoltate. Pe 5 iulie, procedura de autotransplant a fost finalizată cu succes la Timişoara, acolo unde Bogdan urmează acum tratamentul recuperatoriu.



La un pas de fericire

Liniştea e departe, şi totuşi aproape. Familia lui Bogdan a aflat că la 90 la sută din cazuri, după inducerea celulelor stem în organism, apare metastază pulmonară. Mai exact, cancer la plămîni. Nimic fără revers. Analizele au ieşit bine şi nu are metastază în acest moment. Dar, preventiv, trebuie să efectueze radioterapie pulmonară bilaterală. În România, nu există un aparat capabil să-i trateze ambii plămîni. "Am înţeles că s-a deschis un centru în Braşov, dar încă nu avem o legătură. Am găsit o clinică în Ungaria, la Pecs, unde există acel aparat dar şi tradiţie în treaba asta. O şedinţă costă 150 de euro. Bogdan trebuie să facă între 30 şi 50 de şedinţe, încă nu ştim exact, într-o lună avem confirmarea", povesteşte Mihai Ţintoi.



Ajutor pentru Bogdan

Tatăl a lucrat non-stop să strîngă bani pentru fiu. Mama a fost nevoită să renunţe la serviciu, să-i fie în permanenţă alături. Prima operaţie a costat 30,867 de euro. A doua, 8,301 euro. Sunt cifre exacte, regăsite într-un dosar gros, în paginile căruia familia Ţintoi a strîns toate documentele şi toată durerea unei boli pe care un copil n-ar trebui s-o îndure. Un copil de 14 ani, cu o privire luminoasă, cu scînteia speranţei veşnic scăpărîndă. Familia Ţintoi şi Bogdan sunt în punctul în care au nevoie de ajutorul nostru să şteargă drama şi orice gest e binevenit.



Sînt două conturi deschise pentru Bogdan: RO32 RZBR 0000 0600 1384 9574 – în lei, pe numele Ţintoi Rodica Florica şi RO88 BRDE 020 SV4 8915 380 200 – în euro, pe numele Ţintoi Mihai. Alte relaţii, la numărul de telefon 0745,541.323 (Mihai Ţintoi)