În discuţia cu jurnaliştii, Sandra a explicat ratarea din final şi senzaţia cu care pleacă de la această Olimpiadă
- Sandra, te bucuri pentru ce-ai obţinut sau te-a supărat căderea din final? - Mă simt, mai degrabă, mulţumită de ceea ce am reuşit aici. Am fost mai bună decît la Beijing, am progresat. (Deşi a luat tot două medalii, un aur pe aparate şi bronzul la echipe, Sandra a făcut la Londra toate cele 4 aparate şi a participat la două finale individuale).
- Crezi că ai fi cîştigat fără căderea din final de la sol?
- Nu ştiu, e greu de spus, nu ştiu cum m-ar fi punctat arbtriii, nu vrea să-mi imaginez variante. Oricum, cred că eram pe podium, asta cred.
- Şi ce s-a întîmplat?
- Pur şi simplu am obosit şi mi s-au înmuiat picioarele. Se întîmplă, nu sînt robot. Am greşit, asta e!
- Cîndva ne-ai zis că, după Olimpiadă, îţi vei mărturisi cîteva ofuri.
- (Rîde) Dar n-am zis cînd. Nu acum.
"Ce să-mi mai spun şi eu ofurile? Toată România e un of, numai oful meu mai lipseşte"
Sandra Izbaşa
- Crezi că Ponor ar fi meritat aurul?
- N-am văzut execuţia Cătălinei, tocmai intram în sală.
- Ce vei face în continuare?
- Nu ştiu, vreau să-mi iau o pauză alături de familie şi de cei dragi. (Sandra este prietena fiului Marianei Bitang). Aş fi un roboţel dacă aş reveni în sală imediat. Voi vedea.
- Rio?
- Rio, ce? Brazilience, cald, frumos. (E stilul Sandrei să forţeze dezinvoltura în discuţii).
- Deci ce vei face?
- Vreau un pic de detaşare.
- Arbitrajul?
- Nu comentez. Dacă m-aş pricepe, aş fi eu arbitru în locul lor.
{{text}}