Octavian Belu şi Mariana Bitang şi-au îndeplinit obiectivul oficial de medalii la Londra, dar nu şi pe cel personal.
Lotul de gimnastică al României se întoarce de la Londra cu trei medalii. Una de aur, cea a Sandrei Izbaşa la sărituri, una de argint, a Cătălinei Ponor la sol, şi cea de bronz, cucerită de echipa feminină. Medalia lipsă invocată de COSR nu se află în grădina fetelor. "Gimnastica masculină trebuia să obţină una, nu noi!", se apără Octavian Belu şi Mariana Bitang.
Şi totuşi, cei doi antrenori ai lotului feminin nu au exultat nici o clipă, puţine fiind momentele în care au arătat mulţumire. Belu şi Bitang şi-au permis cîteva glume şi au afişat cîte un zîmbet doar la conferinţa de presă organizată la Casa României. În rest, au ales să petreacă cea mai mare parte a timpului rămas pînă la plecarea spre Bucureşti în Satul Olimpic.
Un lucru este clar. Belu şi Bitang nu sînt deloc mulţumiţi de rezultatele obţinute de elevele lor la Londra. Nu doar pentru un aur olimpic s-au întors în urmă cu doi ani în sala de antrenamente. Iar "Un pic mai bine decît Forminte la Beijing!" este comparaţia care-i doare cel mai mult.
Izbaşa, Ponor şi Larisa au fost pregătite la Izvorani pentru aur olimpic la oricare dintre cele trei aparate: sol, bîrnă şi sărituri. Iar echipa, pentru un argint. Cei doi antrenori au fost însă trădaţi de propriile eleve, care, la rîndul lor, au fost lovite de singurul lucru pe care Belu şi Bitang nu-l pot controla. Emoţiile concursului plus accidentarea Larisei. "La oricîte competiţii te-ai duce, niciodată nu poţi să simulezi un concurs olimpic, unde presiunea este determinantă!", a mărturisit antrenoarea.
Două medalii de aur în loc de una poate că ar fi fost mai aproape de pretenţiile lui Belu şi Bitang. Şi de prestigiul lor pe care l-au acumulat în 30 de ani de antrenorat.
{{text}}