Răzvan Martin, băiatul care a plecat de acasă de la vîrsta de 8 ani, s-a întors în ţară cu un bronz ce-i va schimba radical viaţa.
Răzvan Martin a reuşit la Londra să întrerupă cei 16 ani de pauză olimpică a halterelor româneşti, ultimul care a urcat de podium fiind actualul preşedinte al FRH, Nicu Vlad, la Atlanta, în 1996.
Bronzul olimpic al categoriei 69 de kilograme nu schimbă însă doar statistica, ci şi viitorul lui Martin, un puşti care şi-a luat viaţa în propriile mîini de la vîrsta de 8 ani, cînd şi-a părăsit mama care-l neglija şi s-a dus la un cămin din Bistriţa.
Acum are la cine să se întoarcă acasă. O soţie pe care a cunoscut-o din clasa a doua şi o fetiţă de un an şi jumătate.
- Răzvan, ai venit la Londra cu prima tranşă de sportivi şi ai plecat cu ultima. Te-ai plictisit?
- Sincer? Da. Practic, în ultimele zile nici nu mai ştiam ce să fac. Voiam să ies din Satul Olimpic, dar nu ştiam ce să fac!
- Cu cine te-ai întreţinut în zilele de după concurs?
- Cu colega mea, Roxana Cocoş, după ce a terminat şi ea competiţia.
- Ţi-a mai dispărut euforia?
- Nu cred. Am devenit doar mai nerăbdător să ajung acasă, la soţie şi copil.
- Realizezi ce medalie importantă ai cucerit aici, la Londra?
- Da. Este importantă pentru mine, în primul rînd, pentru că îmi oferă şansa la o viaţă mai bună.
- Ce vei face în vacanţă?
- Îmi voi duce familia la mare. Vreau să văd marea. Este o dorinţă a mea mai veche, deoarece nu am fost la mare decît o singură dată, cînd aveam 6 ani. Tot ce ştiu despre mare este din ce am văzut la televizor şi din ce mi-au povestit prietenii mei.
- Atunci, vacanţă plăcută, Răzvan!
- Mulţumesc.
{{text}}