Corsicanii au pus în practică încă de pe la 1600 ideea vendettei, răfuiala criminală între famigliile rivale. "Briliantul" are de dus acum la Ajaccio un război personal cu arma sa specială: golul. Oraşul pestriţ îi pune deja la picioare covorul roşu!
E duminică seara şi am aterizat pe un aeroport micuţ situat pe coasta Corsicăi, în sud-vestul insulei pline de contraste. Pista pleacă aproape din spuma Mediteranei, oraşul Ajaccio se profilează liniştit la numai 7-8 km depărtare, pe cocoaşele unei coline vălurite, care coboară alene către malurile apei.
La ieşire, un bust al lui Napoleon Bonaparte dă bineţe fiecărui călător, transmiţîndu-i că tocmai a sosit acasă la Împăratul Franţei. Da, căci omul care, prin faimoasele sale campanii militare, a bulversat Europa continentală la începutul secolului XIX s-a născut în Ajaccio, la 1769. Afară nu sînt mai mult de 20-22 de grade, bate un vînt plăcut şi, fie şi la miezul nopţii, îţi vine să o apuci către una dintre zecile de plaje din apropiere pentru o baie reconfortantă în talazurile agitate.
Aici, în vechiul Adjacium, loc de odihnă în latină, la circa 400 km de Coasta de Azur, Mutu îşi pregăteşte reprezentaţia finală a unei cariere tumultoase. La 33 de ani, "Briliantul" a ales o locaţie neaşteptată pentru ceea ce vor fi, probabil, ultimele sale două sezoane în fotbalul mare.
Şi, ce coincidenţă!, orgoliosul Adrian a făcut pasul acesta nimerind exact în orgolioasa Corsica, epicentrul istoric al mîndriei personale şi al revanşei. Vendetta, sîngeroasa răzbunare mafiotă între famigliile rivale, s-a inventat fix în acest colţ de lume, deopotrivă cu Sicilia şi Calabria. Numai că, desigur, decarul "naţionalei" n-are a se răfui cu propriul destin controversat prin intermediul pistoalelor ori al asasinatelor. Are de luat o revanşă în faţa suporterilor şi în faţa sa prin goluri şi prestaţii stelare, aşa cum se întîmpla în anii săi cei mai buni.
Terenul e pregătit. Alain, tipul de la magazinul clubului, spune că fanii sînt deja înnebuniţi, "vin cîte 30-40 pe zi să mă întrebe cînd se pun în vînzare tricourile cu Mutu". Deocamdată, e gata doar unul, cel care va fi folosit la prezentarea oficială de azi. Adrian a sosit aseară şi e gata să cunoască atmosfera, spectatorii, oraşul.
Acest oraş fondat de genovezi la 1492, cînd Columb descoperea America. Acelaşi Cristofor Columb pe care corsicanii îl consideră parte a istoriei lor, pentru că ar fi fost născut la Calvi, în nordul insulei, nu la Genova, cum arată biografiile oficiale ale navigatorului. Hai să vedem însă înaintea lui Adrian savoarea unui loc pestriţ, o mixtură unică de poveşti, naţii, limbi şi reguli aparte! Bun venit în Insula Frumuseţii!
65.000 de locuitori trăiesc în Ajaccio, un oraş cam cît Alba Iulia: în Corsica există în total circa 300.000 de suflete
8.700 de km2 e suprafaţa insulei, a patra ca mărime din Mediterana, după Sardinia, Sicilia şi Cipru
1769 e anul în care Corsica a devenit posesiune franceză, după ce a fost cumpărată de la genovezi, administratorii ei vreme de peste patru secole
10% din populaţia actuală foloseşte drept limbă principală de comunicare corsicana, un dialect romanic mai apropiat de italiană decît de franceză
Viaţa între atentate şi supa de castane
Mutu va purta tricoul cu numărul 12 şi va trăi la Ajaccio într-un oraş deopotrivă periculos şi fascinant.
Maşinile carbonizate, rezultat al reglărilor de conturi mafiote, fac parte din "savoarea" urbei. Napoleon Bonaparte, fiul locului, e prezent în fiecare punct important din centrul oraşului. Iar bucătăria corsicană umple restaurantele seară de seară, în sezonul estival.
"Prima lor credinţă e revanşa, a doua să trăiască din jafuri, a treia să mintă şi a patra să nege zeii". Seneca, filosoful roman exilat pe insulă vreme de 8 ani, i-a desenat strident pe corsicani, care, pînă în ziua de azi, şi-au perpetuat faima de oameni duri şi degrabă vărsători de sînge. Asta fiindcă aici, pe Insula Frumuseţii, ce denumire paradoxală!, onoarea şi spiritul naţionalist compun o lege mai presus de orice altă lege.
Crime pentru măgăruş
Şi azi, Corsica reprezintă o problemă pentru Franţa din punctul de vedere al actelor de violenţă, multe puse în slujba ideii de autonomie sau independenţă. Sigur, nu mai sînt vremurile exploziilor criminale, pe la 1700, cînd 30.000 de oameni au dispărut prin asasinate în numai 30 de ani. Dar încă apar episoade teribile precum acesta petrecut în anii '70: din cauza unui măgăruş nepăzit şi intrat pe o proprietate vecină, s-a ajuns la două crime, cîţiva răniţi, două sentinţe copleşitoare la tribunal şi o sinucidere prin spînzurare.
Iar cultura armelor continuă să fie la putere. "Nu înţeleg plăcerea tinerilor de a purta în permanenţă pistoale ca o formă de distracţie. E îngrijorător ce se întîmplă, iar statul trebuie să intervină, o dată pentru totdeauna, să regleze acest fenomen", spune în CorseMatin un profesor universitar. Statisticile îi dau dreptate: Corsica are cea mai înaltă rată de criminalitate din Franţa, de 7 ori mai mare decît pe tot restul teritoriului hexagonal în condiţiile în care locuitorii de pe insulă reprezintă numai 0,5% din totalul populaţiei franceze!
"Dacă nu-i respecţi, eşti «mîncat»!"
Brigăzile dure controlează traficul de stupefiante şi de carne vie, jafurile spectaculoase apar constant în media, iar conexiunile cu cartelurile sud-americane sau cu lumea interlopă din periculoasa Marsilie au depăşit de mult puterea Poliţiei şi a Justiţiei. Cartierul general e la Bastia, în nordul insulei, dar nici Ajaccio nu se plînge: maşinile carbonizate fac parte din peisaj, iar cînd mergi pe stradă e bine să-ţi ţii buzunarele ferecate şi să nu încerci glume deplasate ca să nu rişti o vendetta. Fie ea şi mai de vară!
"Sînt pericole reale, nu doar poveşti. Românii, care, în general, vor să se dea mai şmecheri, nu prea au prins în Corsica. Aici, dacă nu respecţi regulile lor clare şi încerci să-ţi impui tu stilul, eşti «mîncat»!", spune, cu limbaj colorat, Marian, un tip de 28 de ani din Galaţi, care lucrează pe un şantier din zona Ajaccio.
Stop! Ajaccio nu e iadul!
Dincolo de latura subterană a Corsicăi, oraşul are un aer cosmopolit, iar imaginea lui Napoleon, omul plecat de aici să subjuge Europa, sălăşluieşte în fiecare colţ al urbei. E, probabil, unul dintre puţinele locuri din lume unde, într-un spaţiu atît de restrîns, evocarea unei personalităţi să fie aşa de pregnantă! Casa Bonaparte e cel mai bogat muzeu dedicat Împăratului. În Place de Gaulle veghează, măreaţă, o statuie ecvestră a lui Napoleon, iar la picioarele sale stau cei patru fraţi. În Place d'Austerlitz se află Grota lui Napoleon. Bulevardele şi străzile principale poartă numele celor din familia Bonaparte, nobilii veniţi din Toscana şi stabiliţi la Ajaccio la începutul anilor 1700.
Nu-i nevoie de mai mult de două-trei zile să faci turul obiectivelor, dar, cu siguranţă, ai vrea să ai la dispoziţie toată vara pentru a te bucura de plajele superbe şi de apa turcoaz care îmbie zeci de mii de turişti, în ciuda faimei tulburi a insulei. Sînt în special britanici şi nordici, invitaţi pe site-uri sau în ziare să-şi achiziţioneze aici o proprietate de concediu. Găseşti apartamente cu 50.000 de euro, dar şi vile somptuoase la 4-5 milioane de euro.
Figatelli şi brocciu, mîndria Corsicii
Multe din ele tronează în vîrful dealurilor care înconjoară golful Ajaccio, a cărui privelişte îţi taie respiraţia. Portul e un furnicar, nave de croazieră sau de linie, care leagă Corsica de Sardinia, Italia sau Franţa continentală, roiesc neîncetat. Acelaşi trafic şi pe bulevarde sau în zonele pietonale, în special seara, cînd terasele şi restaurantele devin neîncăpătoare.
Iar bucătăria corsicană te cucereşte, cît de mofturos ai fi! Friptura de mistreţ, figatelli (cîrnaţi din ficat), brocciu (brînză de oaie), supa de castane, preferata lui Napoleon!, udate cu un vin de Chamartine, fac toţi banii! Castanele sînt un adevărat simbol în Corsica, fiind folosite inclusiv la dulciuri sau pîine. Se spune că, la 1584, guvernatorul genovez al insulei ar fi cerut fiecărui corsican să planteze anual cîte un castan, un măslin, un smochin şi un dud. Peste ani, din aceste culturi s-au construit averi şi, pentru ele, s-a ajuns la moarte de om!
"Mutu? Incroyable, incroyable!"
Deocamdată, pentru fotbal încă nu s-a ucis la Ajaccio. Dar suporterii sînt recunoscuţi printre cei mai duri din Franţa. "Poveşti jurnalistice!", parează Dede, magazinerul clubului, care tocmai confecţionează la stadion tricoul de prezentare pentru Adrian Mutu. Românul va purta numărul 12, decarul e dat de la începutul sezonului lui Belghazouani, corsican din Porto-Vecchio.
Iar în acest oraş mediteranean, "Briliantul" e aşteptat ca un mare star, cu surle şi trîmbiţe. "Incroyable, incroyable!", strigă Dede cînd vorbeşte despre venirea românului, care înfierbîntă mai abitir spiritul de victorie al corsicanilor. Spun asta chiar fanii lui Ajaccio! Dar despre surprizele pe care i le pregăteşte galeria lui Mutu vorbim mîine. Au revoir!
Mutu: "Joc în Corsica, nu în Franţa!"
Într-un interviu pentru Canal Football Club, fostul jucător al Cesenei a povestit motivele pentru care a ales Ajaccio: "Mi-am spus că e cea mai bună soluţie: Corsica e specială, diferită de restul Franţei, oamenii de aici sînt ataşaţi de pămîntul lor, există multă fervoare. Iar eu am nevoie de asta, să mă simt susţinut de fani". Atacantul român care spune că a venit să joace "în Corsica, nu în Franţa" a organizat pe Twitter un concurs, iar suporterul care a ghicit numărul pe care îl va purta Mutu la Ajaccio, 12, urmează să primească un tricou cu autograful românului după primul meci al lui Adrian în Ligue 1.
Altfel despre Corsica
- e supranumită "Muntele din Mare", pentru că, pe întinsul ei, există 20 de vîrfuri care depăşesc 2000 m: 86% din suprafaţa insulei e acoperită cu dealuri sau munţi
- înainte să ajungă posesiune franceză, la 1759, Corsica a fost ocupată de greci, cartaginezi, romani, genovezi, fiind invadată de vandali şi ostrogoţi
- insula a trăit o singură perioadă de independenţă (1755-1769), statut obţinut de patriotul corsican Pasquale Paoli: el a fost cel care a publicat şi prima constituţie corsicană, în limba italiană
- Corsica funcţionează ca o colectivitate teritorială, avînd un plus de autonomie în interiorul Franţei faţă de celelalte 26 de regiuni ale ţării
- e cea mai slab dezvoltată regiune a Franţei din punct de vedere economic
- simbolul Corsicii, capul de maur legat cu o eşarfă, reprezintă victoria corsicanilor asupra sarazinilor, populaţiile musulmane din epoca medievală
1.000 de kilometri e lungimea coastei corsicane, de-a lungul căreia există peste 200 de plaje
50% din populaţia insulei o formează nativii corsicani: restul locuitorilor provin din Franţa continentală, Maroc, Algeria, Italia, Portugalia
1 e numărul corsicanilor care au evoluat pentru echipa naţională de fotbal a Franţei la un Campionat Mondial: Claude Papi (Bastia), în 1978
6 citate din Napoleon pentru Adrian Mutu
- "În dicţionarul meu personal, cuvîntul «imposibil» nu există"
- "Nu urci niciodată atît de sus decît atunci cînd nu ştii încotro te îndrepţi"
- "Spaţiul îl putem recupera, timpul niciodată"
- "Capacitatea de a repurta victorii strălucite constă şi în capacitatea, la nevoie, de a suferi înfrîngeri"
- "Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decît cei ce te-au insultat"
- "Moartea nu înseamnă nimic, însă a trăi înfrînt şi fără glorie înseamnă a muri în fiecare zi"
{{text}}