Disputa decisivă a fost pasionantă, gălăgioasă şi extrem de solicitantă, românul revenind în setul al cincilea de la 1-4.
Nici o miză nu e prea mică în sport. La Gijon şi Buenos Aires s-au jucat zilele acestea semifinalele Grupei Mondiale, iar la mii de kilometri depărtare, la Cluj, echipele României şi Finlandei luptau pentru un loc în Grupa I a Zonei Euro-Africane. Ziua a început devreme, acum e meciul al cincilea şi s-a lăsat răcoarea sub Feleac, dar în Sala Sporturilor aerul arde.
La fiecare minge cîştigată de Victor Crivoi, publicul irumpe ca un castron cu lavă agitată. Din scaun, arbitra suedeză Louise Engzell, însărcinată în luna a patra, îşi face vînt cu o bucată de hîrtie, apoi ridică palma şi spune "Silence, please! Multumesc!".
Setul nervilor şi al crampelor
Se face linişte preţ de un punct, apoi gălăgia revine, tot mai efervescentă. Lumea parcă simte că se apropie finalul partidei. Ambii jucători se mişcă greu, crampele le sfîşie carnea, dar de undeva, nu se ştie de unde, apar resurse inimaginabile. Pentru încă o minge, şi încă una. Finlandezul Heliovaara a avut 4-1 în setul al cincilea, dar, clasic, nu?, Crivoi a izbutit break-ul în game-ul al şaptelea. Apoi încă unul în al 11-lea.
Sala ţîşneşte în picioare. Cei cinci nordici, jucători, antrenor şi fizioterapeut, fac şi ei ce pot. Lovesc una de alta nişte cutii goale de mingi, strigă scurt în limba lor ininteligibilă. Dar Harri nu suportă presiunea. Face greşeală după greşeală. Victor nu schiţează nimic. Are doar chipul tras şi un licăr în ochi. Se pregăteşte să servească pentru meci. Îşi adună toate forţele şi trimite mingea cît poate de tare dincolo de fileu.
Purtat pe braţe
Heliovaara greşeşte din nou, s-a terminat! Cel mai lung meci din cariera lui Victor Crivoi, 4 ore şi 20 de minute, după ce pînă ieri jucase doar 2 ore 58 în primul tur la Wimbledon 2009 în altă partidă de 5 seturi. 4-6, 7-6 (5), 6-7 (2), 6-3, 7-5. Românul se lasă pe spate, cu palmele pe faţă. Toţi colegii din echipă sar pe el, apoi îl saltă pe braţe şi îl aruncă. Bucuria e imensă. România rămîne în Grupa I a Zonei Euro-Africane.
În primul meci al zilei se întîlniseră jucătorii numărul unu din fiecare echipă, Marius Copil şi Jarkko Nieminen. Finlandezul era favorit şi pînă la urmă s-a impus, 6-3, 7-5, 1-6, 7-6, însă românul a jucat la un nivel ridicat. "Asemenea meci îmi dă încredere. Mă gîndesc că am şanse împotriva jucătorilor din Top 50, încep să fiu mai aproape de ei. Mulţumesc publicului şi voi veni mereu la Cupa Davis, pentru mine înseamnă foarte mult", a spus Copil.
Aceasta a fost povestea incredibilă, tensionată, minunată a unei zile de tenis. Pentru că în sport nu există mize mici. Doar învingători şi învinşi.
România-Finlanda 3-2
Vineri
Victor Crivoi-Jarkko Nieminen 5-7, 1-6, 2-6
Marius Copil-Harri Heliovaara 3-6, 6-4, 6-2, 6-4
Sîmbătă
Florin Mergea, Horia Tecău-Jarkko Nieminen, Harri Heliovaara 6-4, 7-6 (4), 6-1
Ieri
Marius Copil-Jarkko Nieminen 3-6, 5-7, 6-1, 6-7 (4)
Victor Crivoi-Harri Heliovaara 4-6, 7-6 (5), 6-7 (2), 6-3, 7-5
Crivoi: "Mi-au tremurat picioarele"
Victor Crivoi spune că s-a consumat imens mental şi fizic pentru meciul decisiv.
- Ce înseamnă pentru tine să aduci punctul victoriei?
- N-am mai fost niciodată în această situaţie, dar bănuiam că se poate întîmpla de data aceasta. Victoria a fost însă a tuturor, eu doar am făcut ultimul punct. Vreau să le mulţumesc şi lui Marius, şi lui Horia, şi lui Florin, fiecare a contribuit şi echipa a ieşit învingătoare.
- A fost presiune mare pe tine?
- Chiar mă gîndeam că n-am mai simţit de mult aşa ceva. Îmi tremurau picioarele. De fapt, am început să mă consum mental din noaptea dinainte, n-am dormit deloc bine.
- Ai mai fost sărbătorit vreodată aşa, pe braţe?
- Nu, a fost o premieră! Nu ştiam cum să reacţionez, mi-era teamă să nu mă scape, să ajung pe la spital cu vreo fractură.
- A fost un efort incredibil pentru tine, cel mai lung al carierei.
- Da, mai ales că eu nu am făcut pregătire specială pentru hard. Publicul m-a ajutat însă foarte mult, mi-a făcut o injecţie cu adrenalină. A fost o experienţă ca într-un vis frumos.
{{text}}