Nicolae Mărăşescu o acuză dur pe şefa Clubului Sportiv Dinamo şi îi compătimeşte pe antrenorii care se cred psihologi. El susţine că psihoterapia va fi, în viitorul apropiat, cea mai puternică armă a sportivilor.
Nicolae Mărăşescu mă sună din cînd în cînd. Mă bucur cînd îi văd numărul, fiindcă ştiu că are ceva interesant să-mi spună. Sau care îl intrigă. Ne dăm întîlnire la Federaţia Română de Atletism. Pe la 5 după-amiază e bine? E perfect! În clădire domneşte liniştea. De catedrală. Sau de cavou, dacă este să judecăm după rezultatele de la Olimpiadă.
Majoritatea angajaţilor şi-au încheiat programul, doar ne aflăm într-o instituţie bugetară. Soarele bate ca-n prima tinereţe în ferestrele biroului de la etajul al doilea, aşa că tot aerul condiţionat ne scoate din încurcătură.
- Cînd ne-am întîlnit ultima oară eraţi îngrijorat din cauză că la Mondialele de atletism de la Daegu nu fusese găsit nimeni dopat. Acum, după Jocurile Olimpice de la Londra, cum sînteţi? Nici acolo nu prea au fost probleme cu dopingul.
- Înseamnă că WADA îşi face bine treaba. În acelaşi timp m-a speriat ceva.
- Ce? Sau cine?
- Înotătoarea aceea chineză care a ajuns să fie mai rapidă pe ultimii 50 de metri ai probei de 400 metri mixt decît cel mai rapid bărbat din lume pe distanţa respectivă.
- Ye Shiwen.
- Cum să fie Ye Shiwen mai rapidă decît Ryan Lochte? Ori este ceva ce nu s-a mai pomenit, o minune a naturii, ori cei care au pregătit-o au comis nişte greşeli.
Nemţii, tot nemţi! Iar chinezii, peste ei
- Adică?
- Pot să mă gîndesc că este rezultatul unei forme de dopaj genetic. Este în afara firii ca o femeie să aibă performanţe fizice peste cel mai bun bărbat la aceeaşi disciplină.
- Ce este de făcut?
- Lupta continuă. De-aia spun eu că sînt îngrijorat, tocmai pentru că au fost atît de puţine cazuri de dopaj! Aici se poate ascunde ceva ce nimeni nu cunoaşte.
- Asta sună a teoria conspiraţiei.
- Deloc. În '95, chinezoaicele au venit pe primele trei locuri la toate probele de semifond şi fond, cu recorduri mondiale şi azi în picioare.
- Şi?
- Antrenorul lor a spus că s-au pregătit la altitudine şi că au băut sînge de broască ţestoasă. Bineînţeles că nimeni n-a înghiţit aşa ceva.
- Ce s-a întîmplat mai departe?
- N-a mai auzit nimeni de ele. Teoretic erau curate, nu luaseră nici amfetamine, nici anabolizante. Eritropoetina intrase pe lista neagră, dar nu putea fi pusă în evidenţă de laboratoare la vremea aceea.
- Deci întrecerea dintre laboratoarele care produc substanţele şi cele antidoping continuă.
- Viaţa a arătat că atunci cînd amfetaminele au putut fi controlate s-a trecut la anabolizante. După anabolizante au apărut alte chestii.
- Cum ar fi?
- Hormonii de creştere, IGH-ul, adică Insuline Grand Factor, despre care nemţii au scris că ar fi cel mai tare anabolizant din lume.
- Apropo, cum procedau nemţii din Germania de Est?
- RDG-iştii foloseau exclusiv un anabolizant fabricat de ei, Turinabol. Fiole şi tablete. De ce aşa? Fiindcă puteau ţine totul sub control. Îşi tratau sportivii, apoi foloseau antidotul în laboratorul de la Leipzig, iar aceştia ieşeau curaţi la control. Mai existau şi rateuri, dar foarte puţine. RDG nu mai există, dar încă deţine 5-6 recorduri mondiale la atletism.
"Tătăruşanu şi Stanca sînt dărîmaţi psihic"
- Ce v-a impresionat plăcut la aceste Jocuri?
- Echipa Americii, foarte bine pregătită şi calată să iasă prima în clasamentul medaliilor. A apelat la pregătire centralizată, a venit devreme la Londra.
- V-a şocat ceva? În afară de Ye?
- Nu s-au produs modificări importante la tehnică, la tactică, la strategie, nu au apărut noi stiluri. Dar a şocat şi va şoca în continuare creşterea masivă a numărului psihologilor.
- Mai exact?
- Concret, numărul acestora a ajuns aproape egal cu acela al medicilor. În 2016, psihologii vor fi mai mulţi decît medicii. De exemplu, 3 dintre componenţii echipei de baschet a SUA au venit cu psihologul personal.
- Care este mesajul atunci?
- Creşte exponenţial importanţa pregătirii mentale, precizia, dorinţa de a atinge limitele performanţelor prin psihoterapie.
- Iar noi nu avem un medic la lotul feminin de gimnastică.
- Mă uit la antrenorii noştri care zic: «Eu sînt şi psiholog» şi mă sperii de atîta ignoranţă. Luaţi exemplul Stelei, daţi-i pe jucătorii-problemă pe mîna psihologului şi nu o să vă vină să credeţi ce rezultate spectaculoase vor veni!
- Inclusiv cu portarii, cu Tătăruşanu şi cu Stanca?
- Bineînţeles, ei nu sînt neapărat slab pregătiţi, sînt dărîmaţi din punct de vedere psihic. Au luat frica criticilor.
- Dar asta va continua. Gigi Becali îi va face praf ori de cîte ori vor greşi.
- Tocmai, şedinţele de psihoterapie îi vor ajuta să treacă mult mai uşor peste astfel de momente.
- Nu exageraţi dumneavoastră rolul pregătirii psihologice a sportivilor?
- În nici un caz. Ştii de ce?
- Nu?
- Pentru că rezervele mentale sînt mai mari şi mai tari decît orice substanţă dopantă.
- Mi-aţi povestit că şi Usain Bolt are psihoterapeut personal. El este "curat"?
- Dacă prin curat înţelegi substanţele pe care WADA le incriminează, Bolt este foarte curat. Altfel, nu poţi să fugi cît a fugit ăsta fără nimic. Ce înseamnă acel ceva care te face să fugi aşa repede, nu se ştie.
Explicaţiile unui dezastru
- Care este, foarte pe scurt, reţeta succesului în marea performanţă?
- Trebuie să găseşti un antrenor foarte bun şi un medic şi mai bun. Şi un laborant mai bun decît toţi!
- Cum explicaţi dezastrul atletismului la Londra?
- Culegem ce-am semănat. Am mai avut nişte rateuri, dar acum dezastrul a fost deplin.
- Explicaţi!
- Ca să faci performanţă de excepţie trebuie să ai condiţii de excepţie, pregătire şi motivaţie de excepţie. Dacă una suferă, suferă performanţa de excepţie.
- La noi ce suferă?
- În afara lipsei condiţiilor, a faptului că din cluburile şcolare cu program special nu mai vine nimic şi că mijloacele de pregătire sînt mai mult decît minime...
- Ar mai fi ceva...
- Probabil şi o proastă pregătire a lotului. Unii merg foarte bine în ţară şi după cîteva zile ies şi merg foarte prost. În afară de asta, s-a adăugat ghinionul.
- Poftim?
- Uite, Marian Oprea. Nerefăcut, nici prima dată complet, nici a doua oară. N-a putut să-şi îndeplinească nici baremul. Apoi, Nicoleta Grasu.
- Tot ea? Parcă are o vîrstă!
- La aruncări nu există vîrstă. Şi noi, şi ea am crezut că poate să cîştige o medalie, cu condiţia să-şi schimbe tehnica. Al treilea caz, Estera Petre, la înălţime. Era locul 4 în bilanţul mondial al sezonului. Şi pe ea au mîncat-o accidentările.
- Mi-aţi dat 3 nume de sportivi, dar ceillalţi? Dar canotorii, dar caiaciştii?
- Ştii ce cred? Unii se duc acolo ca să îşi ia echipamentul. Să-şi ia valiza, sacoşa, costumul de prezentare.
Avem planuri!
- Ne revenim la următoarea Olimpiadă?
- Ungurii au deja planurile pentru 2016. Nu că la planuri am sta noi rău, dar nu avem bani să le punem în aplicare.
- Ce ziceţi de intenţiile COSR de a pune stăpînire pe sportul românesc?
- În principiu, nu este rău. Tu, COSR, îţi iei responsabilitatea federaţiilor care reprezintă sporturi olimpice. Dar să fie o colaborare între federaţii şi COSR, nu subordonare!
- Şi o să meargă? Cei de la federaţii o să accepte?
- Unii se sperie, ce dom'le, să trec la stăpîn? Nu se pune problema aşa. COSR să ia sporturile olimpice şi 3 dintre bazele olimpice dintre cele 15 care sînt: Piatra Arsă, Poiana şi Constanţa. Şi încă ceva.
- Ce?
- Sportul să plece de la Ministerul Educaţiei, o parte să rămînă la ANS, o parte la COSR. Se elimină o verigă, inclusiv la împărţirea banilor!
Lipă pusă la zid
- Aţi auzit ce s-a întîmplat la Dinamo. Clubul nu şi-a achitat promisiunile nici acum faţă de sportivii medaliaţi la Beijing.
- Pentru treaba asta, Lipă ar trebui să-şi dea demisia!
- Păi, ce vină are ea?
- Timp de 4 ani, Clubul Sportiv Dinamo a avut şi venituri proprii, nu ştiu exact, mult, puţin, nu contează! Putea să le dea cîte 1000 de euro pe lună dacă nu avea toţi banii o dată.
- Era o soluţie?
- Da. Şi dacă nu ajungea să-i dea pe toţi, era altceva. Dar ea n-a vrut. Ea n-are voie să vorbească, să spună că au luat destul, pentru că ea, cînd a fost cazul, şi-a luat toate drepturile la zi, pînă la ultimul bănuţ. Ei nu i-a dispărut nici o medalie, nu i-a rămas nici un titlu neplătit!
"Mă uit la antrenorii noştri care zic: «Eu sînt şi psiholog» şi mă sperii de atîta ignoranţă" (Nicolae Mărăşescu)
"Rezervele mentale sînt mai mari şi mai tari decît orice substanţă dopantă" (Nicolae Mărăşescu)
"Reţeta succesului în sport? Un antrenor foarte bun, un medic foarte bun. Şi un laborant mai bun decît toţi!" (Nicolae Mărăşescu)
"Lipă şi-a luat şi ultimul bănuţ pentru titlurile cucerite, să nu vorbească!" (Nicolae Mărăşescu)
43 de ani a activat ca antrenor de atletism Nicolae Mărăşescu
27 de medalii internaţionale au cucerit sportivii pregătiţi de Mărăşescu
NICOLAE MĂRĂŞESCU
S-a născut pe 12 noiembrie 1937, la Bucureşti. A practicat atletismul de performanţă, fiind legitimat la Steaua între 1962 şi 1966. Are în palmares şi un titlu de campion naţional, la ştafeta de 4x100 metri (1965). A absolvit Institutul de Cultură Fizică şi Sport în 1966, iar în calitate de antrenor i-a pregătit, printre alţii, pe Natalia Andrei, Fiţa Lovin, Doina Melinte, Cristieana Cojocaru, Sorin Matei şi Petru Drăgoescu. A îndeplinit funcţia de secretar de stat la MTS şi este membru al COSR.
{{text}}