Nu au teren propriu şi se chinuie de patru etape să marcheze primul lor gol din acest campionat. E cel dintîi sezon după refondarea echipei, produsă în vară. Poliţişti, zugravi şi zidari, toţi sînt angrenaţi în singurul eşalon 7 din piramida fotbalului românesc.
Dacă fotbalul autohton ar arăta ca muntele Everest, ligile din Harghita ar fi, cu siguranţă, o groapă a Marianelor. Motivul e simplu: doar în judeţul transilvănean există al şaptelea nivel, ultimul din care o echipă poate porni spre visul Ligii I. Iar această fosă sportivă are şi un minim absolut: Bikafalva Tăureni, echipă care încă se chinuie să cîştige primul ei punct în Liga a VII-a!
Îngenunchierea hocheiului
Călătorind dinspre Miercurea Ciuc, tabloul plin de brazi al munţilor Harghita se întrerupe brusc la Odorheiu Secuiesc. Şesul pune stăpînire pe întregul peisaj, iar terenurile de fotbal, ascunse în spatele caselor săseşti, încep să răsară unul cîte unul.
Da, în ciuda asocierii Harghita-Covasna-hochei, oamenii din zonă preferă balonul rotund, pucul şi crosa rămînînd ostatice în depresiunea Ciuc. Aici e locul în care se joacă fotbal la cel mai jos nivel din România: liga a 7-a Harghita!
Codaşa comunei de 11 sate :D
Pătrundem în Feliceni ghidaţi de şerpuitoarea Tîrnavă Mare. E primul sat din cele 11 care formează comuna omonimă. Nu trebuie să te grăbeşti să ajungi în Tăureni pentru a face cunoştinţă cu "lanterna".
"Rămîneţi acolo. Nu mai avem teren de fotbal în sat! A fost arat acum 25 de ani, de atunci jucăm în satul vecin", ne întîmpină Tibor "Tibi" Duko (37 de ani), preşedinte-antrenor-jucător la Bikafalva. "Avem o comună uriaşă", continuă cu mîndrie, dar recunoaşte situaţia echipei: "Sîntem şase formaţii în toată localitatea. Păcat că, deocamdată, sîntem ultimii!".
Parteneriat cu Borussia şi un second-hand
Terenul din Feliceni e încadrat de o livadă de pruni, curţile unor case şi lunca Tîrnavei Mari. "Sîntem refondaţi anul acesta. Avem promisiuni şi de un teren în satul natal", continuă Duko. Pînă atunci, singurul ajutor e parteneriatul cu o fundaţie din Germania, numită Walter.
"Ne-au trimis tricourile galben-negre. În iarnă o să ne trimită unele originale, dar mai vechi, cu Borussia". Nu şi şorturi. "Le-am luat de la un second, la kilogram. Ce contează, am îmbrăcat echipa cu 40 de lei", glumeşte Tibi.
Vedeta: poliţist-veteran, fost divizionar "C"
La teren vin, pe rînd, fotbaliştii de ocazie. În fapt, zugravi, studenţi, elevi, lucrători în construcţii. În afară de Tibi, înţeleg cu greutate limba română - în zonă sînt peste 99% etnici maghiari.
"Salut, băieţi!", ne întîmpină, în mod ciudat, o voce familiarizată evident cu limba română. E Daniel Aiacoboaiei (38 de ani), vedeta şi veteranul echipei, singurul care vorbeşte fluent limba. "Sînt poliţist la rutieră, în Odorhei", se introduce bărbatul, care are şi motive de mîndrie: "Am jucat în C, la Minerul Bălan. Era prin '90!".
Obiectiv: golul. Punctul poate să aştepte :D
Aiacoboaiei şi echipa de pe ultimul loc al clasamentului nu are drept obiectiv, deocamdată, să cîştige vreun punct: "Nu ne interesează asta! Măcar să marcăm primul gol!", se resemnează Daniel.
Totuşi, echipa are golaveraj 1-16. "A fost un autogol norocos, venit cînd eram conduşi. Vrem să marcăm noi", adaugă "starul" piticilor. Şi are dreptate: singurul plus al echipei este pasiunea, care compensează cît de cît pasele şi preluările făcute în ton cu locul şi eşalonul echipei. Pregătirea se prelungeşte pînă tîrziu în noapte, cînd obiectivele se schimbă. "Băieţii au program în seara asta, trebuie să umple cineva şi discotecile", se amuză Tibor. Ei au dreptul la viaţă extrasportivă :D.
Cum e în alte ţări
Dacă minimul românesc este reprezentat de al şaptelea eşalon, situaţia este complet diferită în ţările din vest. În Anglia există nu mai puţin de 24 de nivele (!), ultimul eşalon fiind liga a 11-a din cadrul Mid-Sussex Football League. Germania se "adînceşte" pînă la al 13-lea nivel în cadrul asociaţiilor din Bremen şi Saxonia Inferioară. Franţa propune "Championnat de district", care ajunge pînă la eşalonul 16, în timp ce terminusul spaniol este liga a 10-a.
Eşalon format din cauza frigului!
Istvan Somolyak, responsabilul cu ligile inferioare din cadrul AJF Harghita, a explicat de ce judeţul are în componenţă atîtea ligi. "Pînă în 1995 exista doar Divizia D. După aceea, numărul echipelor înscrise a crescut". Pînă cînd, în 2009, a apărut şi liga a şaptea! "Nu puteam face divizii de 20 de echipe. Prelungeam competiţia pînă în decembrie, cînd pe aici e foarte, foarte frig. Am grupat echipele în mai multe ligi, cu mai puţine echipe", a comentat Somolyak.
195 de lei costă un meci pe teren propriu în Harghita: 165 de RON brigada de arbitri, 30 RON - asistentul medical
42 de kilometri este cea mai lungă deplasare a Tăureniului, pînă în satul Atid
431 de locuitori are satul Tăureni
"Jucăm din plăcere, din pasiune. Ne plătim deplasările şi baremul de arbitraj prin chetă, dăm fiecare cîte 5-10 lei, ca şi cum am juca pe sintetic, la oraş" (Tibor Duka, preşedinte-antrenor-jucător Bikafalva Tăureni)
{{text}}