"Marele Blond" spune că-i place foarte mult să comunice cu puştii cu care lucrează: "Să înţeleagă ce vreau de la ei, nu să fiu eu căpitanul, iar jucătorii nişte simpli soldăţei!". Mărturiseşte că se simte dator faţă de "tricolori" pentru că a renunţat prea devreme la echipa naţională, la numai 26 de ani
A terminat antrenamentul de dimineaţă cu puştii de la under 15 şi, îmbrăcat în echipamentul "naţionalei", se agită în cantonamentul de la Mogoşoaia să nu le lipsească nimic băieţilor cu care lucrează. "Fac un duş, mănînc repede ceva şi stăm de vorbă, dar nu cred că am timp mai mult de 15 minute", e oferta lui Răducioiu în faţa recepţiei de la baza FRF. Şi a ieşit exact aşa cum şi-a dorit: o discuţie sinceră de 45 de minute, în care şi-a pus pe tavă gîndurile şi ambiţiile. "Marele Blond" s-a întors cu planuri curajoase!
- Radu, s-au scurs deja trei zile de cînd ai început treaba la "naţionala" sub 15 ani. Cum te simţi ca antrenor?
- Plin de entuziasm! Şi la fel i-am văzut şi pe copii! Sîntem acum în perioada de formare a lotului, am lîngă mine o echipă care mă ajută foarte mult şi vreau din tot sufletul să facem o treabă serioasă, profesionistă.
- OK, sună frumos, dar o să intru abrupt în altă problemă: ce i-a venit lui Răducioiu să lase liniştea din Occident pentru bălăcăreala din fotbalul românesc?
- He, he, he! (Îşi trece mîinile prin plete, gînditor). Justin, uite, cred că trebuie să întorc ceva acestui fotbal care m-a creat! Am această datorie morală, mai ales că am renunţat prea repede la cariera de internaţional, la numai 26 de ani. Trebuia să fiu mai bătăios, să nu cedez! E una dintre marile dureri ale sufletului meu, că n-am avut ambiţie să merg mai departe la echipa naţională în nişte momente mai delicate. Am reprezentat prea puţin România, iar această întoarcere în fotbalul de acasă îmi dă prilejul să recuperez, poate, ce am pierdut atunci.
"Las scandalurile să treacă pe lîngă mine!"
- Eşti diplomat! Reformulez! Cum o să-ţi pice cînd vei vedea în jurul tău, pe stadioane sau în presă, numai scandaluri, răutăţi, atacuri la persoană?
- Sînt lucruri pe care trebuie să le laşi să treacă pe lîngă tine! Nu merită să le bagi în seamă! Ştiu că am fost uneori critic la adresa fotbalului românesc, dar ce mi-am propus acum e să mă dedic total acestui proiect de la "naţionala" sub 15 ani. Nu vreau să-mi dispersez atenţia către alte lucruri. Şi nici n-o să am timp pentru altceva! Îmi doresc să urmăresc jucătorii, să merg în ţară, să discut cu antrenorii de la cluburile lor, să organizez trialuri, să mă concentrez doar pe bucata mea de job.
"Filozofia mea e victoria"
- Îţi place să lucrezi cu copiii?
- Foarte mult! Iar firea şi personalitatea mea mă împing să discut mereu cu puştii, să comunicăm. Nu-mi închipui această profesie ca pe un monolog între un căpitan şi nişte soldăţei, chemaţi să urmeze un ordin cu ochii închişi. Vreau să le explic copiilor tot ce facem, de ce procedăm într-un anumit fel, cum trebuie să lucrăm, astfel încît să înţeleagă rostul şi sensul muncii noastre. Ei sînt adevăraţii protagonişti şi mi-aş dori să-şi asume de mici responsabilităţi, să accepte că a îmbrăca tricoul echipei naţionale chiar e un lucru special! Filozofia mea e victoria, asta trebuie să împărtăşesc şi celor mici!
- E minunat în teorie, Radu, dar ce ne facem că, la juniori, stăm dramatic la nivel de performanţe şi avem acum zece băieţi suspendaţi minimum şase luni pentru grave acte de indisciplină la lot?
- La mine nu ţine cu astfel de chestii! Cine greşeşte grav dispare în secunda unu, indiferent că se cheamă Hagi, Răducioiu sau nu mai ştiu cum! Eu pun preţ pe grup înaintea individului şi cel care calcă strîmb pleacă! Nu voi apela la metode de genul să-i supervizez noaptea punînd spioni la porţile hotelului sau pe culoare, cred că sînt măsuri antice. Eu sper că fiecare va înţelege de vorbă bună şi vom şti să ne respectăm reciproc. Sigur, depinde şi de educaţia cu care vine fiecare de acasă!
"Comunicarea am deprins-o de la Lucescu, Low, Camacho"
- Aplecarea aceasta către comunicare permanentă cu jucătorii ai deprins-o şi de la antrenorii cu care ai lucrat?
- Sigur! În afara lui Capello, care era un tip mai sărac în cuvinte şi avea alt stil de a lucra, am trecut, în general, prin experienţe interesante cu antrenorii la nivelul comunicării. La Stuttgart, Joachim Low, actualul selecţioner al Germaniei, era formidabil din acest punct de vedere. Se apropia foarte mult de jucători, încerca să-i ajute. La fel erau Camacho la Espanol şi Deschamps la Monaco. De nea Mircea Lucescu nu mai spun, fiindcă am avut o relaţie aparte cu dînsul. E o metodă care mi se pare că îl obligă cumva pe jucător să se apropie de tine, să fie de partea ta, să înţeleagă ideile pentru care luptăm împreună.
"M-a cucerit BUG Mafia cînd am auzit versuri despre Hagi"
- Ai încercat o carieră de conducător, alta de impresar, nici una n-a ieşit cum ai fi vrut. De ce antrenor abia la 42 de ani?
- Am greşit că, după ce am renunţat la cariera de jucător, n-am avut nişte idei clare despre ce vreau să fac mai departe în viaţă. Am fost imatur, asta e realitatea! Cred că antrenor e ceea ce mi se potriveşte cel mai bine, fiindcă, pînă la urmă, pe gazon am trăit, aici ştiu să muncesc mai departe. Am încercat lucruri care nu erau de mine. E drept că am considerat o prioritate şi să stau aproape de familie, dar acum ai mei mă încurajează în această nouă provocare.
- Vei sta însă acum mai departe de soţia ta, Astrid, şi de cei doi băieţi!
- Alessandro are 13 ani, Andrea a făcut 15 ani, sînt mari şi autonomi, nu bebeluşi! Astrid a înţeles şi ea, nu e nici o problemă! Băieţii se descurcă, ambii fac sport în timpul liber, sînt la şcoală. Iar Andrea e înnebunit după rapul francez şi american, dar l-a descoperit şi pe cel românesc. Anul trecut, sora mea i-a făcut cadou un CD cu BUG Mafia, care i-a plăcut foarte mult. Sincer, m-au cucerit şi pe mine cînd am auzit nişte versuri despre Hagi!
Zidane şi interviul care l-a marcat
- Cum reuşeşti să-ţi menţii fizicul aproape ca-n vremurile de glorie? Eşti aproape neschimbat!
- Am doar vreo trei, patru kilograme în plus! În Italia, obişnuiam să merg de trei ori pe săptămînă în parc să alerg cîte 45 de minute, făceam apoi un tenis şi aveam şi un antrenor personal la sala de forţă, unde lucram pentru tonifierea musculaturii. Vreau să-mi menţin acelaşi program! Citeam recent chiar un interviu cu Zidane, care povestea nişte lucruri interesante despre treaba asta.
- Adică?
- Explica şi el cum se schimbă fizicul unui jucător după ce renunţă la carieră şi amintea că aleargă zilnic cîte 45 de minute, fiindcă, din respect faţă de prietenii săi, vrea să-şi păstreze alura din perioada petrecută pe gazon. Şi mai spunea un lucru care m-a marcat. Că, şi dacă te cheamă Zidane, devii un nimeni la scurt timp după ce te retragi! Am simţit şi eu acest lucru! Viaţa nu iartă! O iau însă acum de la zero ca antrenor, cu ambiţia de a demonstra că Răducioiu există şi trăieşte în ziua de azi, nu doar din amintirile Generaţiei de Aur.
"Am mare încredere în Marica"
- O scoatem la capăt cu Turcia şi Olanda în preliminariile pentru Mondiale?
- Noi am demonstrat mereu că avem forţă în faţa echipelor mari. Nu intru în detalii tehnice sau tactice, Piţurcă ştie cel mai bine ce are de făcut, însă cred că putem scoate rezultate bune dacă sîntem atenţi, concentraţi. Mi-ar părea rău să lipsească Marica, pe care-l preţuiesc în mod special. Am înţeles că are probleme cu o accidentare, dar sper să aibă timp să se recupereze. E un atacant în care am mare încredere!
- Au fost perioade în care nu l-ai menajat deloc pe Mutu. Se întoarce acum la lot, dar va mai fi acelaşi "Briliant" ca pe vremea Fiorentinei?
- Ştie şi el, probabil, că, în momentul în care e convocat, lumea aşteaptă să fie decisiv. Eu cred că Mutu mai are resurse pentru echipa naţională, iar faptul că Piţurcă îi dă încredere trebuie să însemne şi pentru Adrian o motivaţie specială.
Roata vieţii: va fi antrenorul lui Hagi jr.
- Hai să încheiem tot cu "naţionala" sub 15 ani! Şi cu o glumă. Te-a sunat Hagi să pună o pilă la tine pentru Ianis?
- Ha, ha, ha! E bună asta! Nu e Gică genul de om care să se ocupe cu treburi din astea! Într-adevăr, Ianis va veni la lotul sub 15 ani, o să-l am în echipă, sînt nerăbdător să-l cunosc, am auzit lucruri frumoase despre el. Fiecare băiat va avea însă şanse egale, la final vor rămîne în lot cei care merită şi au valoare. Ce e viaţa asta şi cum se învîrte! Parcă ieri jucam împreună cu Gică la echipa naţională, îi visez şi acum pasele acelea geniale, iar acum voi fi în postura de antrenor al fiului său la reprezentativă. Extraordinar!
"Sînt conştient că lumea va fi cu ochii pe mine şi voi fi judecat după rezultate. Vreau să cresc jucători cu personalitate, care să devină utili pentru selecţionatele mai mari ca vîrstă. Lucrăm sub presiune, dar unde se întîmplă să munceşti liniştit?"
"Am vorbit cu Lupescu la telefon, marţi seara. L-am felicitat pe bunul meu prieten Ionuţ pentru noul lui post de la UEFA, iar el mi-a întors încurajările. Bravo lui! Sigur o să ne vedem pe la vreun congres al antrenorilor!"
{{text}}