Luminiţa Paul analizează duelul pentru supremaţie în tenis pe final de sezon » Doi pe linia de finiş

Nu e chiar duelul pe care l-am fi crezut posibil pe un final de sezon. Pînă acum, Roger şi Nole au mai luptat unul împotriva celuilalt doar pentru mize punctuale. Un titlu, o calificare în finală, un triumf de o săptămînă. Niciodată pentru supremaţia la capătul unui întreg an. Rivalitatea Federer-Nadal a hrănit suspansul (sau, uneori, nonsuspansul) din 2005 pînă în 2010 inclusiv, apoi a înflorit brusc şi intens competiţia din 2011 dintre Nole şi Rafa.

Acum e altceva. 2012 a învolburat şi, în acelaşi timp, a aşezat lucrurile între primii patru jucători ai lumii. Fiecare a cîştigat cîte un turneu de Mare Şlem, Djokovici la Australian Open, Nadal la Roland Garros, Federer la Wimbledon şi, premieră, Murray la US Open. Şi-au disputat între ei finalele majore, nelăsînd pe nimeni să se interfereze în careul bine cimentat. Absenţa lui Rafa de la New York, cuplată cu eliminarea rapidă de la Wimbledon, a dezechilibrat un pic patrulaterul, dar Andy a compensat perfect prin creşterea lui. Probabil s-ar fi produs oricum, dar aşa a fost deplină.

Cînd vine vorba de locul de lider, rămîne însă o afacere în doi. Surprinzător la prima vedere, pe primul loc se află singurul dintre cei patru, Roger, care a disputat în 2012 o singură finală de Mare Şlem. Şi a cîştigat-o. Djokovici, care a jucat trei, cucerind un titlu, e al doilea. Murray şi Nadal au ajuns fiecare în cîte două, impunîndu-se în una. Aşa e însă clasamentul. E făcut pentru a înălţa performanţa dintr-un sezon, dar şi pentru a premia continuitatea. Nole a avut un an foarte bun după orice standarde, mai puţin cele fixate de el în 2011, cînd a fost excepţional.

Morala e aceea că nici prea bun nu e recomandat să fii dacă nu poţi susţine excelenţa pe o durată mai lungă. Şi, sincer, nu prea mai poţi. E multă densitate la vîrf pentru a defila nezgîriat prin ani întregi.

Ce se va întîmpla pînă la urmă? Federer va avea de apărat punctele de la cele trei titluri cucerite anul trecut pe final, Basel, Paris-Bercy şi Turneul Campionilor. Vin însă nişte condiţii care îi convin: hard indoor, joc rapid, perfect croit pentru el. Djokovici n-are mare lucru de apărat, doar orgoliul. În ultimele turnee ale lui 2011 a resimţit povara unui sezon încărcat. Acum presiunea e alta: nu de a nu pierde, ci de a cîştiga.

Aşa că săptămînile viitoare sînt hotărîtoare. Roger şi Nole nu au cea mai cordială relaţie dintre cei mari. Întotdeauna, de cînd sîrbul a scos capul în lumea bună, a mocnit ceva acru între ei. Au existat şi înţepături, mai directe sau mai ocolite. Respectul primează totuşi în acest sport în care nu există atacuri frontale decît la fileu. De aceea, indiferent cine va ieşi primul din această bătălie, celălalt va zîmbi şi va strînge din dinţi, aşteptînd revanşa. Oricum va fi ea, de un meci sau de o carieră.