au reuşit să îi facă pe fani să fie din nou mîndri de echipa naţională, să îşi dorească să umple stadionul la meciurile de acasă şi, mai ales, să poarte cu mîndrie tricoul galben al primei reprezentative. Sau pe cel roşu. Nici nu mai contează. Fie că şi-au scos din dulapuri tricourile cu numele lui Hagi sau Petrescu pe spate, fie că se mîndresc cu Torje sau Grozav, suporterii au revenit lîngă echipă.
Un fan al "tricolorilor" trăieşte cu emoţie partidele României tocmai din Malaezia. Diferenţa de fus orar nu-l împiedică să urmărească meciurile şi aşteaptă cu nerăbdare să revină în ţară şi să se bucure alături de alte zeci de mii de fani de succesele alor noştri.
Iată scrisoarea lui Marius Potolea, venită pe adresa de mail a Gazetei Sporturilor.
"Astazi este o zi importanta pentru Romania, nu pentru ca Romania joaca cu Olanda, sau pentru ca avem sanse sa ne apropiem de Brazilia ci pentru ca suporterii echipei nationale s-au intors langa echipa, sunt increzatori, incarcati cu optimism si de asemenea cu mandrie. Biletele s-au vandut de mult, retelele sociale si grupurile de discutii sunt pline de cereri pentru bilete iar rating-ul creste, in ziare, la TV dar si in streamingul online.
Eu locuiesc in Malaezia de 8 luni avand un internship prin organizatia internationala AIESEC si pentru mine e sarbatoare cand joaca echipa nationala, astept cu emotii meciul de la 2-3 dimineata, cu multe seminte si cu frustrari pentru internetul care este foarte slab dar scump.
Joc futsal cu oameni de diferite nationalitati si mai toti stiu de Hagi, Popescu, Petrescu, Mutu, Chivu sau chiar Torje (un spaniol care este sustinator al Granadei este foarte incantat de acest transfer). Este o mandrie.
De obicei port tricoul rosu al echipei nationale (la plecare nu am reusit sa il gasesc pe cel galben) iar multi colegi il confunda cu cel al Spaniei. Oricum este o mandrie.
De curand am primit de pe Ebay tricoul cu Hagi din 1994, cu care am jucat sfertul de finala din USA. Cea mai mare mandrie.
Am ales sa va scriu acest email pentru a va transmite sustinerea echipei nationale de peste hotare.
De abia astept sa ma intorc in Romania, sa fiu pe stadion cu Ungaria si Turcia si sa sarbatoresc in Piata Universitatii.
Hai Romania!"
Echipa naţională a României pare să-şi fi găsit, în sfîrşit, drumul către performanţă. Însă, mai important decît atît este, poate, că Raţ şi compania au reuşit să trezească emoţii în inimile microbiştilor români,
{{text}}