O echipă echilibrată şi supereficientă în Estonia (2-0), greoaie şi descătuşată abia pe final cu Andorra (4-0), exactă defensiv şi caustică în Turcia (1-0). Apoi, cutremurul cu Olanda (1-4). Care e adevărata faţă a "tricolorilor"?
Din trei deplasări şi o partidă acasă, Piţurcă a creionat portretul "naţionalei": unul contrastant, care gravitează între "sîntem buni, dar limita a fost cu Olanda" şi "sîntem slabi, noroc în Estonia şi întîmplare la Istanbul". Cifrele InStat şi perspectiva tactică a meciurilor oficiale din 2012 clarifică în mare măsură punctele slabe şi forte ale echipei. De felul în care le vom utiliza depinde traseul decisiv care începe în martie 2013: deplasare de foc la Budapesta!
Ce ştim să facem: capul la cutie şi contraatac
Cu lotul actual şi disponibilitatea tactică a lui Piţurcă, reţeta de aur a României se traduce printr-un joc inestetic dar precis la mijlocul terenului, rigurozitate defensivă şi închiderea spaţiilor adversarilor în aşteptarea contraatacului.
19 contraatacuri a avut România cu Turcia, faţă de 13 cu Estonia şi doar 10 cu Olanda
4 din cele 8 goluri reuşite în aceste preliminarii s-au născut din contraatacuri
Siguranţa "distrugătorilor" Pintilii-Bourceanu (19 intercepţii faţă de doar 8 închizătorii turci la Istanbul), perioadele de concentrare ale stoperilor Goian-Chiricheş (medie de 89% acţiuni reuşite cu Estonia) şi poziţionarea defensivă a lui Raţ şi Tamaş, fără urcări riscante ca în meciul cu Olanda, sînt argumentele pentru această tactică.
Ce nu putem: asedii şi reveniri
Însufleţiţi de publicul de pe Arena Naţională şi pe valul victoriei cu Turcia, "tricolorii" au sărit în startul partidei cu Olanda din "schema" eficace a lui Piţurcă: ne-am avîntat, apoi la 0-1 ne-am năpustit. România nu poate susţine o astfel de partitură ofensivă în acest moment, cu presiune constantă, atac poziţional, posesie îndelungată, transpusă în ocazii. S-a văzut cu batavii, s-a întrezărit în prima repriză cu Andorra, chiar în unele perioade cu Estonia.
38% a fost posesia României cu Turcia (1-0), faţă de 46% cu Olanda (1-4)
"Tricolorii" nu au deprins arta revenirilor în meci, bazată pe mixul de forţă psihică, schimbarea vitezei la capitolul fizic şi alternarea partiturilor tactice. În acest 4-2-3-1, în care Marica este eficient ca pivot, atacurile poziţionale nu ne avantajează iar din fazele fixe am marcat doar un gol cu Andorra.
0 victorii a reuşit România în ultimele 5 partide în care adversarul a deschis scorul: 1-4 Olanda, 3-4 Slovenia, 1-1 Uruguay, 1-2 Belgia, 1-1 Albania.
"Ştiam că România e organizată în defensivă, compactă. Am gîndită să pasăm pentru a vă forţa să atacaţi şi să vă pierdeţi entuziasmul"
Louis van Gaal, selecţioner Olanda
Lucrurile care merg bine
Goian şi Chiricheş, dar individual
Stoperul de la Spezia a fost liderul "tricolorilor" la acţiuni defensive reuşite cu Estonia (35) şi cu Olanda (22), dovedindu-se cel mai bun şi la recuperări: 20 la Tallin, 9 cu batavii. Iar Chiricheş a avut cel mai mare procentaj de acţiuni reuşite cu Estonia (91%). Prestaţiile individuale îi evidenţiază, lipsa de sincronizare îi trage în jos. Exemple: golul de 0-2 al lui Martins Indi, ezitările la fazele fixe.
Cuplul Pintilii-Bourceanu
Cu vervă şi pase inspirate (asisst la Istanbul), Pintilii s-a remarcat în vreme ce Bourceanu a fost cel mai bun la intercepţii cu Turcia (11) şi deposedări reuşite cu Olanda (4). Energici şi bine coordonaţi, s-au dovedit soluţia cea mai inspirată la închidere, avînd şi avantajul că joacă împreună la Steaua. Prestaţia lui Lazăr din finalul cu Olanda, zero recuperări, deposedări şi intercepţii!, confirmă opţiunea fericită a lui Piţurcă. Deşi depăşiţi deseori de adversari ca Van der Vaart, par soluţia optimă în acest moment
Exuberanţa lui Grozav, travaliul lui Marica
Titular în toate cele 4 partide, "petrolistul" a confirmat forma bună din "amicalele" României: coboară spre lateralele terenului, este extrem de eficient (un gol dintr-un şut pe poartă cu Turcia!) şi a fost lider al paselor precise la Istanbul (96%). Deşi fără meciuri în picioare, Marica e punctul de echilibru al ofensivei, are 2 goluri marcate în această campanie şi cînd a fost cel mai jucat "tricolor", 51 de pase primite la Istanbul, am învins.
Lucrurile care ne îngrijorează
Fazele fixe şi inconstanţa pe flancuri
Cînd e corner sau lovitură liberă, deja ne apucă frica: 8 din cele 15 goluri primite de România în actualul mandat al lui Piţurcă au venit din faze fixe: 3 din 4, marţi, cu Olanda. Tătăruşanu are vechea meteahnă a ieşirilor pe centrări, stoperii nu se sincronizează, Raţ e prea scund, închizătorii la fel. În acelaşi timp, după prestaţa sigură din Estonia şi sclipitoare de la Istanbul (92% dueluri cîştigate!), Raţ a clacat cu Olanda: fie nu rezistă ritmului la nivel înalt, fie are probleme mari cînd adversarul e de tipul Narsingh, vitezist şi tehnic. După accidentarea lui Măţel, Tamaş a făcut furori ca fundaş dreapta cu Turcia, însă la Bucureşti a greşit, cu olandezii, dovedind că rămîne o improvizaţie.
70% din dueluri a cîştigat Tamaş cu Sercan adversar direct şi doar 55% cu olandezul Lens în faţa lui
Gaura din extrema stîngă şi forma lui Torje
Tănase a dezamăgit cu Estonia şi Andorra, Stancu a părut stingherit la Istanbul în poziţia nefirească de extremă, Mutu nu poate susţine reţeta contraatacurilor rapide în acest moment. După postul de fundaş dreapta, cel de extremă stînga pare problematic. Se alătură incredibilele oscilaţii ale lui Torje: cel mai în formă "tricolor" la club, cu două goluri şi două penalty-uri scoase pentru Granada în ultimele două etape, "piticul" a reuşit gol şi asisst în Estonia, a deschis scorul cu Andorra, apoi a fost o fantomă la Istanbul şi acasă cu Olanda!
30% e procentajul duelurilor cîştigate de Torje la Istanbul, cel mai mic dintre parametrii "tricolorilor"
Problema portarului
Lobonţ n-a avut probleme în Estonia şi prima repriză cu Andorra, dar s-a accidentat. Pantilimon nu joacă la City, nu a bifat nici un minut în acest start de campanie la "naţională". Sigur la Istanbul, Tătăruşanu a gafat la primul gol al olandezilor, a salvat în alte rînduri cu batavii, confirmîndu-şi inconstanţa. La 32 de ani, Bornescu a fost în vizită la lot, Dani Coman aşteaptă la Vaslui iar Silviu Lung jr. nu prinde prima echipă la Petrolul.
12 goluri în 14 partide a încasat Tătăruşanu în acest sezon, la Steaua şi la "naţională"
Trei întrebări pentru 2013
Ce soluţii sînt pe bancă?
Sigur cu Estonia din postura de titular şi marcator cu Andorra, Lazăr a dezamăgit în finalul cu Olanda. Cele mai slabe cifre ale "tricolorilor" cu batavii vin de la rezerva Adi Popa (5 baloane pierdute în 27 de minute). Iar Mutu e departe de forma necesară unor astfel de partide. Pe de altă parte, Chipciu a intrat dezinvolt cu Turcia (3 driblinguri în 18 minute) iar Cociş, eficient (8 intercepţii în 48 de minute).
Cine vine din urmă?
Sînt de urmărit recuperarea după accidentare a fundaşului dreapta Măţel, felul în care va continua Maxim la Pandurii şi în ce măsură va ajunge la o formă bună constantă stelistul Tănase. Integrarea lui Papp la Chievo ar multiplica soluţiile defensive, în vreme ce în atac rămîn deschise posibilităţile: a fost doar un foc de paie explozia lui Keşeru la Angers? Poate Ţucudean să devină o alternativă sigură la Marica? Se confirmă statutul de jucător de execuţie, impreivizibil şi util măcar în repriza secundă, al lui Rusescu?
Cum cîştigăm acasă?
Dacă la Tallin şi la Istanbul stilul României a dat roade, e de aşteptat cum ne descurcăm tocmai făcînd ceea ce nu prea ne pricepem: ofensivă amplă, presiune constantă pe adversar. În economia calificării, vor fi decisive victoriile acasă cu Estonia, Ungaria şi Turcia. Prima, o echipă rudimentară dar îndîrjită şi exactă defensiv, a doua cu lacune în apărare dar capabilă de atacuri-fulger, ultima, cel mai probabil, o necunoscută, cîtă vreme se aşteaptă o schimbare la faţă a turcilor pînă în primăvara lui 2013.
{{text}}