Gică Popescu, 45 de ani, a explicat într-un interviu oferit celor de la OK Magazine cum vede el viitorul său şi al României.
Mai întîi, olteanul, familist convins, a declarat: "Aş putea să trăiesc în altă ţară, dar nu vreau. Peste 20 de ani mă văd în capul mesei, cum stă tata acum. Bine, sper ca el să trăiască 130 de ani, dar oricum eu o să-i iau locul şi Nicholas, băiatul meu, o să ia locul meu. Ţin enorm la chestia asta, la masă, la familie. Asta e esenţa vieţii: familia, obiceiul, tradiţia. Acestea nu trebuie să dispară niciodată".
S-a săturat de "fătuci cu ţîţe la iveală" Fostul internaţional este înspăimîntat de ceea ce vede la TV: "Am ajuns să nu mai pot să-l deschid. Ce exemple dăm copiilor noştri? Nu trebuie scoase în faţă toate nulităţile. Nu vreau să crească ai mei cu exemplele pe care le dau ziarele acum: fătucile astea cu ţîţele la iveală! Hai să scoatem oamenii valoroşi în faţă! Gata cu non-valoarea, eu cred că lumea s-a săturat! Peste tot văd doar ce e rău. Nu putem să avem şi noi un pic de mîndrie ca naţie? Dacă noi nu sîntem în stare de nimic, ne mirăm că nu ne iubesc cei de afară?".
El şi Gică Hagi
Popescu a oferit şi o soluţie la problemele cu care se confruntă societatea românească, omul de fotbal şi de afaceri estimînd că "involuăm". "Trebuie să avem sentimentul de mîndrie, nu trebuie să avem complexe de inferioritate. Aud asta: "Voi, românii!". Da, mă, noi românii! Uite, eu am fost căpitan la Barcelona, sînt român şi sînt mai bun ca tine! Numărul 1. Noi avem un handicap prin faptul că sîntem români, dar nu trebuie să acceptăm aşa ceva. Am fost doi români din cinci străini la Barca, atîţia aveau voie pe vremea aia, eu şi Hagi. Şi nu ne-a fost ruşine niciodată".
"Au vrut să mă ia cu forţa la Steaua şi n-am vrut. Iubeam Steaua, dar nu cu forţa, i-am zis şi lui Ilie Ceauşescu. Dacă vreau să vin undeva, vin de bună-voie, nu mă forţa, aşa am făcut mereu"
Gică Popescu
"În afaceri, am învăţat multe de la Giovanni Becali. Cînd negocia cu Barcelona s-a pus în genunchi şi ţipa la preşedintele catalanilor, pînă cînd îl convingea pe acesta din urmă"
Gică Popescu
{{text}}