Cele mai clare în minte îi sînt disputele cruciale, momentele care i-au marcat cariera. "Asta pentru că tenisul e o parte atît de importantă din viaţa mea", spune Federer
O călătorie printre amintiri cu Roger Federer e ca şi cum ai accesa un motor de căutare cu reacţie ultrarapidă. Bonusul e că, pe lîngă datele statistice obişnuite, el livrează culoarea şi căldura senzaţiilor trăite atunci. Un hard inepuizabil de imagini, sentimente, sunete. Care a fost primul meci jucat la Turneul Campionilor? Îşi aminteşte oare? Da, cum să nu. A fost contra lui Juan Carlos Ferrero, în 2002, la Shanghai.
Zece ani cu amintiri intacte
"Ţin minte că eram extrem de incitat pentru că avusesem şanse de calificare şi în 2001, dar nu reuşisem. Acum îl întîlneam pe Juan Carlos, care avea vîrsta mea", spune Roger dintr-un foc. A fost de ajuns? Pentru el nu. Îmbracă acest moment cu alte informaţii utile. Pentru uituci. "Grupa era şi ea foarte interesantă, mai erau Agassi şi Jiri Novak. Da, un moment mare pentru mine. Voiam să-mi îmbunătăţesc clasamentul, ştiam că fiecare victorie în grupă mă ajută. Cred că am încheiat acel an pe locul 6". Corect, 6 a fost.
Dar disputa în sine? "Am făcut un meci grozav, am jucat solid de pe ambele părţi. Am fost un pic mai bun, am cîştigat şi apoi am continuat bine pînă în semifinale". Încă un mic salt în timp. Doar de un an. Un reporter îi aminteşte că a cîştigat Masters-ul 2003 neînvins şi fără să piardă un set. Din nou, Federer e prompt, calculatorul din mintea lui funcţionează brici. "De fapt, am pierdut un set. L-am învins pe Agassi în grupe cu 7-6 în decisiv". Verificarea ulterioară arată că aşa e, Roger are dreptate.
Cîteva meciuri uitate
Lumea vrea să afle mai mult despre capacitatea de stocare a celui care a stat peste 300 de săptămîni în fruntea ierarhiei mondiale. "Ai jucat peste 1000 de meciuri. Ai memorie bună în general sau doar legată de tenis?" e întrebat. "Nu ştiu. Va trebui să mă testaţi", rîde Roger, bine dispus. Apoi continuă: "Am început să uit un pic. Lucrurile devin înceţoşate dacă trebuie să rememorez vreun meci din turul 2 al unui turneu de serie din 2004. Asta ar fi dificil. Dar meciurile mari le ţin minte pe toate, ştiu cum m-am simţit, unde au fost, ce s-a întîmplat. Poate că am memorie bună în general, dar în mod special cînd vine vorba despre tenis, pentru că este o parte atît de importantă din viaţa mea".
"Nu sînt perfect"
"Ai memorie bună. Eşti grozav pe terenul de tenis. Eşti extrem de articulat. E ceva pe care să nu-l faci bine? La ce nu te pricepi?", sună o altă întrebare. Care, şi ea, are un răspuns prompt. "Nu ştiu să gătesc. Aş vrea să învăţ. Nu ştiu să patinez. Şi mi-ar plăcea mult. Încă sînt multe lucruri pe care sper să le îmbunătăţesc într-o zi sau chiar să le iau de la zero. Deci, sînt departe de a fi perfect". Poate pentru patinaj şi făcut mîncare. Cînd vine vorba de tenis, multă lume crede contrariul. Iar la capitolul memorie, cu atît mai mult.
40 de victorii a adunat la Turneul Campionilor Roger Federer, un număr pe care nu-l atinsese nimeni înaintea lui
{{text}}