Fost atlet de performanţă, "Tata Ucu" a înfiinţat Policlinica pentru sportivi de sub Tîmpa, a însoţit delegaţiile olimpice ale României la JO Roma din 1960, după care a slujit 52 de ani clubul de fotbal din Braşov. Destinul acesta se risipeşte însă într-un format editorial minimalist şi o scriitură anostă!
Lansarea volumului, în aprilie anul acesta, a trecut aproape neobservată, doar presa braşoveană şi Gazeta Sporturilor, sub semnătura lui Iulian Cuibar, anunţînd apariţia cărţii autobiografice a celui mai longeviv medic din fotbalul românesc. Destinul cărţii a fost mult sub cel al lui "Tata Ucu": asta pentru că forma discursului literar nu e atrăgătoare iar condiţiile editoriale minimalizează o carieră unică. Un tezaur îmbrăcat în haine de mîntuială!
Atlet şi medic sportiv în prea puţine pagini
Volumul nu beneficiază de un cuprins, dar structura lui derivă din evoluţia destinului lui Laurian Taus. Prima parte e consacrată carierei de sportiv a braşoveanului, campion al României la săritura în lungime (1948), Pentatlon (1953) şi medaliat cu bronz la Balcaniadă (1947). Între toate acesta, şi schior de performanţă!
Al doilea capitol e legat de cariera în medicina sportivă, cu performanţe rare. Iar ultimul acoperă pe fugă jumătatea de secol în care Tata Ucu a stat pe banca celor de la FC Braşov. Prea mult pentru doar 141 de pagini din care jumătate sînt fotografii! Asta deşi valoarea lor mai salvează din deficienţele de concept ale cărţii.
Cînd din poveste lipseşte povestea
Caracterul rezumativ e dublat de lipsa oricărui stil în scriitură. Probabil din dorinţa aprigă a autenticităţii, Laurian Taus a creat o înşiruire seacă de poveşti importante ca eveniment dar sterile în discursul literar. S-a născut o monografie, mai repede decît o carte autobiografică, un pliant de prezentare în care cronologia vorace elimină episoadele inedite, amuzante sau emoţionante, pe care e imposibil ca un asemenea destin să nu le conţină.
Aici nu poate fi acuzat Tata Ucu, ci mai degrabă lipsa unui consilier editorial, alegerea nefericită a mărturiei oneste, dar fără cucerirea cititorului, în locul unei alte forme, interviu sau dialog.
În aşteptarea cărţii lui Tata Ucu
Din raţiuni financiare sau neputinţă editorială, fotografiile nu sînt color. Corpul de literă te trimite cu gîndul la o fiţuică electorală şi nu la un volum care cinsteşte o carieră onorabilă şi greu de imitat. E parcă prea în pripă şi mult prea puţin pentru un personaj complex, inovator şi truditor, a cărui aventură e prefaţată de Iolanda Balaş Soter.
Nu e nimic pierdut, ce-i drept. Poate că "O viaţă, un destin" îşi va găsi menirea atunci cînd o să se scrie adevărata carte despre Tata Ucu. Acest volum va rămîne afişul de prezentare, precis în date şi locuri, al unei uluitoare experienţe.
Gazeta a publicat povestea lui "Tata Ucu"
Într-un interviu din mai 2010 publicat de Gazetă, legendarul Laurian Taus povestea cele mai fascinante momente ale carierei sale de sportiv şi apoi medic al celor de la FC Braşov. "Ne dă pe spate pe toţi cu forma sa fizică!", comenta atrenorul de atunci al braşovenilor, Viorel Moldovan, în vreme ce Viorel Hizo credea că "un asemenea om trebuie clonat!". Şi mijlocaşul Mihai Roman îl considea un fenomen: "Un doctor incredibil, cînd se accidenta un jucător îi spunea exact ce are, fără vreo radiografie, fără nimic!"
"Am scris doi ani pentru această carte. Cred şi voi crede toată viaţa mea că mişcarea este sănătate! Acesta e crezul meu" (Laurian Taus)
"Îl cunosc pe Tata Ucu din copilărie, participam împreună la concursuri de atletism. A fost unul din cei mai buni biatlonişti români!" (Iolanda Balaş Soter)
Titlu: "O viaţă, un destin"
Autori: Ovidiu Laurian Taus
Editura: Şelaru, 2012, 141 pagini
Preţ: 22 RON
{{text}}