Plecat de acasă la 12 ani pentru a ajunge un fotbalist, Răzvan Grădinaru speră să îmbrace cît mai repede tricoul Stelei, să ajungă la echipa naţională, apoi să se transfere în Anglia
Steaua are sute de talente. Cele mai multe stau şi se antrenează la grupele de copii şi juniori. Toţi se ghidează în viaţă după marii jucători pe care roş-albaştrii i-au dat fotbalului românesc.
"Lăcătuş", nu Marius, ci Răzvan, are 17 ani şi peste tot pe unde merge este strigat cu numele legendei roş-albastre. Născut în 1995, pe 23 august, Răzvan Grădinaru, şeptarul grupei Under 18 de la Steaua, nu prea ştie prea multe despre semnificaţia zilei sale de naştere. Pentru el, fotbalul reprezintă totul în viaţă şi visează cu ochii deşchişi la momentul cînd va debuta oficial în tricoul roş-albastru la prima echipă a Stelei. Şi-a văzut idolii alături la antrenamentele echipei, atunci cînd Ilie Stan îl oprise în lot.
Lăcătuş, idolul puştiului
Provenit dintr-o familie modestă din zona Zimnicei, Răzvan a fost obligat să ia viaţa în propriile mîini la o vîrstă extrem de fragedă. La numai 12 ani a plecat d-acasă şi s-a mutat în gazdă la Bucureşti pentru a reuşi să se afirme în viaţă. "Am iubit fotbalul din totdeauna şi mi-am dorit enorm de mult să lupt pentru a ajunge la o echipă mare. Vreau să devin titularul Stelei! Ăsta e cel mai mare vis al meu", spune Răzvan. Joacă pe postul de mijlocaş dreapta cu 7 pe tricou, asemenea lui Lăcătuş sau Chipciu, dar nu simte greutatea numărului care a adus momente unice în istoria fotbalului românesc. "Îmi pare rău că nu l-am prins jucînd pe Lăcătuş, dar după ce spectatorii m-au asociat cu el, am început să caut pe internet şi faze din meciurile pe care le juca la Steaua! Pot să spun că acum chiar ştiu totul despre el", continuă puştiul.
- Salut, Răzvan! Spune-ne cum începe povestea ta.
- Am venit în Bucureşti la 12 ani, dar la Dinamo. A fost o perioada grea, pentru că locuiam cu gazdă la o familie pe care nu o ştiam din zona Crîngaşi. Iarna trebuia să mă scol la 6 dimineaţă ca să plec către stadion, pentru că la 7:30 aveam antrenament.
- Cum te descurci departe de familie într-un oraş atît de mare ca Bucureştiul?
- A trebuit să mă descurc singur, fără ajutorul părinţilor mei, însă faptul că ajunsesem să joc pentru o echipă de top din România m-a motivat foarte mult şi am reuşit să trec cu bine peste probleme. La 14 ani am trecut la Academia Stelei şi mi-a fost mult mai uşor, pentru că acolo aveam asigurată cazarea şi mîncarea, pe care le primeam din partea clubului. Acum, locuiesc la căminul Liceului "Mircea Eliade", unde şi învăţ.
- Tu eşti din Zimnicea. De ce ai plecat de acasă?
- Pentru că am vrut un viitor! Am participat la o selecţie la Dinamo, m-au plăcut foarte mult şi au vrut să rămîn jucătorul lor. Mi-am dorit întotdeauna să ajung un foarte bun jucător. Era o şansă uriaşă pentru mine.
- De la Dinamo la Steaua. De ce?
- În Ghencea am ajuns după 2 ani şi am făcut acest pas pentru că proiectul Stelei cu Academia îmi oferea toate condiţiile necesare pentru pregătire. Nu regret deloc pasul făcut, mai ales că visul oricărui fotbalist este să joace la Steaua.
- Totuşi cum reuşeşti să rezişti dacă părinţii tăi nu-ţi dau bani?
- Am avut noroc de un domn care mi-a cumpărat de la Londra primele mele ghete de fotbal. Aveam 8 ani, ce fericit eram! Această persoană mă susţine financiar, plus tot ce înseamnă evaluări medicale. Mi-a promis că voi avea absolut tot ce am nevoie pentru a face performanţă. Şi îi mulţumesc!
"Provin dintr-o familie care nu are deloc posibilităţi financiare. Îmi doresc să ajung un fotbalist mare ca să-i pot ajuta să o ducă mai bine"
Răzvan Grădinaru, junior Steaua
85 este numărul de goluri pe care Răzvan a reuşit să le înscrie în 110 meciuri jucate pentru Steaua la juniori
{{text}}