Marius Piticaru a fost unul dintre jucătorii români prezenţi pe tabloul final al turneului de bowling de la Bucureşti. A terminat pe locul 11 şi a ratat calificarea în sfeturi, deşi în două meciuri a reuşit un punctaj de peste 200.
Cu o medie de fix 195 de popice doborîte pe meci, Piticaru a reuşit să devină cel de-al treilea român cel mai bine clasat în clasamentul turneului, după Cătălin Gheorghe şi Romeo Gagenoiu.
- La noi în ţară, bowlingul nu este un sport foarte cunoscut. Cum ai explica acest lucru?
- Încercăm să îl facem cunoscut. De ceva timp organizăm turnee pentru începători şi competiţii între companii, astfel încît să creştem popularitatea acestui joc. Există multe sporturi care sînt populare afară, însă nu sunt cunoscute în România. Bowlingul în România nu este văzut ca un sport, ci ca o distracţie cu prietenii, sînt foarte multe lucruri despre bowling care nu sunt cunoscute, însă cu cît intri mai mult în detalii poţi să înţelegi mai bine fenomenul şi să te prindă mai mult, este ca un virus contagios.
“Generaţia care nu a învăţat bowlingul de pe internet”
- Cum i-ai motiva pe cei care ştiu prea puţine despre bowling să se apuce de acest sport?
- Bowlingul are o serie de avantaje foarte mari ca sport. În primul rînd, nu ţine cont de condiţia fizică, poate fi practicat începînd de la 5-6 ani pînă la 70-80 ani, pînă te ţii pe picioare. Există turnee pentru seniori, +50 ani, care adună toţi veteranii bowlingului şi pentru că nu ţine cont de vîrstă, sex sau constituţie fizică, oricine poate să joace. Important este să îţi placă, să ai bani şi timp. Este un sport destul de scump. Un echipament de bowling te poate duce pînă la 600-700 de euro. Noi asemănăm bowlingul cu golful. Dacă la al doilea sport există o crosă cu care trebuie să loveşti mingea într-un anume fel, astfel încît să ai o lovitură bună şi la bowling e la fel. Nu poţi să joci cu aceeaşi bilă în orice condiţie. Sunt lucruri pe pistă care nu se văd şi care îţi influentează jocul. Organizatorul poate să stabilească baremul şi valoarea unui turneu prin mărimea scorurilor.
Ronnie Russell: “Românii au potenţialul de a evolua în ligile americane de bowling”
- De la ce vîrsta ai început să practici bowlingul?
- Eu fac parte din generaţia celor care au învăţat să joace singuri bowling. Fără internet, fără informaţii, fără reviste, fără professor. Pur şi simplu, am ieşit afară la un turneu şi am văzut cum se învîrte bila, am revnit în ţară şi am început să mă joc.
“Gagenoiu şi Gheorghe puteau obţine mai mult”
- Cum ţi s-au părut adversarii de la acest turneu?
- Bowlingul poate fi văzut din mai multe puncte de vedere. Este un sport individual. Bowlingul de echipă este tot un sport individual, dar jucat în echipă. Tu eşti cel care îţi pui singur probleme, nu îţi dă nimeni peste mînă, nu îţi pune nimeni piedică, tu te lupţi cu pista şi popicele, poate să fie oricine lîngă tine, dacă tu loveşti bine, nimeni nu îţi poate lua victoria. Eşti tu cu tine, termini de jucat şi te uiţi la scor, mergi mai departe sau ai pierdut. Nu există jucător care să îţi pună probleme. General vorbind, poţi influenţa jocul adversarului, dar e mai mult o problemă de tehnică, bila, echipament şi trasee, însă 99% eşti tu cu pista.
Galerie FOTO » Finală neaşteptată la Turneul Internaţional de Bowling de la Bucureşti » Giannis Stathos e noul campion
- Eşti mulţumit de rezultatul pe care l-ai obţinut?
- Există o vorbă mare: ”talentul fără muncă are o limită”. Lucrez într-un club de bowling, joc o dată pe săptămînă, din talent am venit la turneu, din talent am ajuns unde am ajuns, dar probabil că dacă jucam cu şase luni înainte de turneu, altul ar fi fost rezultatul.
- Gagenoiu şi Gheorghe, doi jucători români, au reuşit să ajungă în sferturi. Ce au avut ei în plus faţă de tine?
- Ei sunt plătiţi să facă asta. Au un sponsor, primesc salariul şi joacă bowling. Teoretic, îşi merită locul. Puteau mai mult, oricine putea mai mult avînd în vedere că este un triunghi format din 10 popice. Astăzi pot să pice, mîine nu. S-au descurcat foarte bine, suntem mîndri de ei, însă se putea mai bine. Stii cum e, un gram de noroc şi puţină inspiraţie.
{{text}}