Mergem după poveştile sportului!
Începînd de azi, Gazeta îţi propune o serie de poveşti şi reportaje din fiecare judeţ al ţării (azi Covasna): timp de mai multe săptămîni, vom afla împreună cum se vede sportul românesc prin ochii oamenilor neimplicaţi în fenomen, dar fără de care totul ar fi în zadar. Şi vom descoperi istorii puţin ştiute despre locuri pitoreşti în care trăiesc români fabuloşi. Află cum supravieţuieşte sportul dincolo de lumina televiziunilor!
***
În capitala de 60.000 de locuitori a Covasnei, aproape două mii de romani, din cei 15.000, s-au adunat de 1 Decembrie în centrul oraşului. Printre ei, Simeon Roşca (64 ani), un rapidist care simte de la 200 km cum Copos va renunţa la Rapid pentru că "doar el simte morcovul dintre cei condamnaţi în lotul transferurilor, ăilalţi sînt domni pîn' la capăt"
În centrul oraşului în care fotbalul a rămas o amintire de Liga 2 a anilor '90 şi în care singura echipă e în eşalonul judeţean, sărbătoarea naţională are un aer special, înflăcărat şi cumva pornit dintr-o curăţenie fără făţărnicii. Familii cu steaguri tricolore se strecoară emoţionate în spatele soldaţilor. Nimic din măreţia paradei bucureştene, doar un biet megafon care aruncă în aer, cu bufnituri şi trosnete, "Treceţi batalioane române Carpaţii!". Dar un vuiet aspru coboară dintre blocuri, ca o galerie pătimaşă a unui sport nebănuit!
Suferinţă de Giuleşti în Covasna
Pensionarii lăcrimează cînd şuvoiul de oameni se conturează: în deschidere, pe cai albi, tineri, bătrîni şi puşti de cîţiva ani, îmbrăcaţi în costume populare. În spatele lor, un alai de preoţi şi copii poartă icoane uriaşe îmbrăcate în ştergare romaneşti. Aplauzele desfac gerul şi un bătrînel se sprijină uşor pe umărul meu: "Nu sînteţi de-aici, nu?". Să fi fost privirea uluită cu care privim totul sau doar noi n-avem, încă, o cocardă tricoloră în piept?
Simeon Roşu, un pensionar localnic, are chipul tocmai roşu şi învăluit de taina caldă a unui Moş Crăciun neaoş. Nu intrăm bine în vorbă şi se proclamă "rapidist, dar am suferit parcă prea mult cu Rapidul". Flutură steguleţul de hîrtie ca pe-un program la un meci pe care-l visa victorie.
Cum arată golul lui Rusescu printre cîntece patriotice
"Vă spun eu, se simte şi de-aici că o să plece Copos. Se simte morcovul!", loveşte direct Simeon. Mă apăr cu un surîs inutil. "Din toţi care or fost condamnaţi cu transferurile, doar el are morcovul, ăilalţi se ţin toţi domni pîn' la capăt!".
Ştie de Ancheta Gazetei de final de an, da, chiar ştie!, la fel cum îmi explică din două piruete, pe loc, golul frumos al lui Rusescu din meciul cu Chiajna! "Io pe Rusescu îl votez. Iar la antrenori, pe Lucescu. Fără discuţii! Şi Reghecampf pe doi. La străini nu mă bag". Notez în minte alegerile şi apuc să mormăi: "Dar sînteţi rapidist..." "Da, dar aşa votez! Pe Rusescu nu-l ia Piţurcă, zice că-i lent, dar ce execuţii, ce poate să facă... Păi Torje se stinge repede!"
Un pahar cu vin fiert egal Rapid! :)
La Sfîntu Gheorghe fotbalul e o amintire vagă, "oamenii mai mergeau la Tîrgu Mureş să vadă meciuri de prima ligă", îmi explică Simeon. Oraşul arată îngrijit şi curat, sărbătoarea naţională e mai însufleţită decît "împărţeala sarmalelor" de mai peste tot, iar terenul de fotbal al urbei arată impecabil.
"Da' nu-i fotbal. Aş spune că nu-s bani. Altceva nici nu poate fi zis", conchide jovial bătrînul şi se depărtează cu doi camarazi spre căsuţele de lemn unde găseşti vin fiert. Francisc, student venit acasă, a asistat la dialog şi completează hîtru: "Costă 1 leu paharul, cît cere Copos pe Rapid".
5 e locul ocupat de FC Zagon în seria 6 din Liga 3, cea mai bine clasată echipă de fotbal din Covasna
{{text}}