Au fost recunoscuţi la nivel internaţional abia în 2009. Au devenit a treia rasă naţională, urmînd ciobănescului mioritic şi celui carpatin. Caracteristici: echilibraţi, calmi, iubitori de copii, neprietenoşi cu străinii. Apariţiile lor în concursurile chinologice fac deliciul publicului.
"Din '88 pînă în 2000, am făcut o cartografiere a ciobăneştilor de Bucovina. Am mers practic din gospodărie în gospodărie, din stînă în stînă şi am strîns peste 5.000 de fotografii cu aceşti cîini minunaţi. Iar cînd am intrat în Asociaţia Chinologică, în '91, am văzut că nu prea existau documente ştiinţifice despre această rasă naţională. Numai vorbe drăguţe, cîini care coseau goblenuri sau cîntau la pian, aşa că a trebuit să o luăm de la zero pentru impunerea unui standard şi să luptăm pentru recunoaşterea ciobăneştilor de Bucovina".
Acasă la cea mai veche canisă
Declaraţia îi aparţine lui Constantin Gaşpar, medic veterinar şi omul care, prin Clubul Naţional de specialitate, gestionează dezvoltarea rasei. Ciobănescul de Bucovina, animal de pază şi apărare, ideal pentru strunirea turmelor de oi, a fost recunoscut provizoriu la nivel internaţional abia în 2009, iar în interval de 10 ani ar trebui să apară admiterea definitivă, ca o separare faţă de celelalte două rase naţionale, Carpatinul şi Mioriticul.
Iar în competiţiile chinologice ale ultimilor ani, ciobănescul românesc de Bucovina a devenit una dintre atracţiile publicului, prin frumuseţe şi atitudine. Cristian Moroşanu are cea mai veche canisă din România, iar pe proprietatea lui de la Horodnic, în apropiere de mănăstirea Putna, creşte şase exemplare impresionante. Codruţ, Dora, Tamara, Aluna, Alun şi Rarău sînt numele cîinilor, primul e şeful trupei, iar cînd se ridică în două picioare, sprijinindu-se pe gard, ajunge la statura unui om de 1,70 m - 1,75 m!
"Am verificat: nu le plac manelele!" :-)
"Pregătirea cîinilor pentru concurs se face zilnic. Nu se îngraşă porcul în ajun, cu două zile înainte de o competiţie se mai trece doar la o toaletare. Jumătate din succesul într-un concurs vine din modul în care arată şi defilează exemplarul", spune Moroşanu. Iar Gaşpar completează şugubăţ: "O comparaţie cu prezentarea fetelor la Miss. Dacă vine o prostuţă clămpănită, n-o bagă nimeni în seamă. Dar dacă vezi una semeaţă, se deschide singur fermoarul la pantaloni! Aşa e şi la cîini, unul care merge cu coada-ntre picioare e KO!".
Prezentările ciobăneştilor de Bucovina s-au transformat în adevărate spectacole pentru pasionaţi. Participanţi îmbrăcaţi în straie populare şi buciumuri acompaniind sonor defilările cîinilor, ambele fac deja parte din scenariul clasic.
"Ciobăneştii urlă la stînă după muzica buciumului, le face plăcere. Şi am mai făcut un experiment: le-am pus manele, dar nu prea le-au înghiţit!", glumeşte din nou Gaşpar, care-şi mai aminteşte un episod: "A venit la un concurs un nene îmbrăcat în costum de cowboy şi i-am zis «Lasă-i pe americani, prietene, aici sînt cîini româneşti adevăraţi. Aici se poartă costume naţionale!".
Peste 300 exemplare competitive
El spune că, în catastifele Clubului, au fost înregistraţi de-a lungul anilor peste 3.000 de ciobăneşti Bucovineni, iar în ţară există acum cel puţin 300 de exemplare competitive: "Dar prima condiţie ca să cîştigi e să participi. Există campioni europeni la această rasă, dar dacă-ţi intră în concurs numai 4-5 cîini, rezultatul nu e relevant. E important ca aceşti crescători să conştientizeze importanţa laturii sportive a rasei şi să vină la marile competiţii pentru a certifica şi pe această parte valoarea ciobănescului de Bucovina".
Muşcat de gambă de un ciobănesc
Întîmplare nefericită pentru Viorel Gaşpar la o expoziţie la Gura Humorului, prin '98: "Era un ciobănesc de Bucovina care-mi plăcea fantastic. Îi tot făceam poze cu blitzul, s-a enervat, a scăpat din curea şi m-a muşcat rău de gambă. Abia spre seară am văzut că avea un pantof şi căptuşeala de la pantaloni pline de sînge. Am şi acum gaura în picior, ca trofeu". El punctează însă că ciobăneştii de Bucovina nu sînt catalogaţi drept cîini agresivi.
"Preocuparea autorităţilor româneşti pentru această rasă e poezie. Ne încurajăm între noi ca prostanii ca să mai facem cîte un pas înainte" (Constantin Gaşpar)
"Ciobănescul românesc de Bucovina face parte din faima acestei regiuni. E un cîine impunător, frumos, care, genetic, e adăpat parcă din mîndria bucovinenilor" (Constantin Gaşpar)
200 de euro e preţul mediu al unui pui, mascul, de ciobănesc românesc de Bucovina
100 de euro pe lună e costul aproximativ pe care trebuie să-l suporte lunar un proprietar pentru hrana şi îngrijirea unui ciobănesc de Bucovina: din mîncare nu lipsesc carnea, laptele, gălbenuşurile de ou crud sau tărîţele
80 kg e greutatea la care poate ajunge un mascul de ciobănesc de Bucovina, care trăieşte, în medie, 10-12 ani
{{text}}